- Sunteți aici:
-
Acasă
- Bază de date online cu bune practici pentru dezvoltarea capacității instituționale a școlilor defavorizate
Bază de date online cu bune practici pentru dezvoltarea capacității instituționale a școlilor defavorizate
Profesia de mediator şcolar a fost introdusă experimental în România în anii ’90, prin intermediul unor proiecte derulate în sectorul ONG, cu scopul de a facilita accesul la educaţie al copiilor proveniţi din grupuri defavorizate.
În perioada, 2000- 2001, prin proiectul educaţional PHARE pentru categorii dezavan- tajate de elevi, MECT a elaborat şi a introdus în COR (Clasificarea ocupa- ţiilor din România), cu începere din 2001, funcţia didactică auxiliară de mediator şcolar.
Încadrarea actuală în COR a funcţiei de mediator şcolar este: Mediator şcolar, Subgrupa majoră 33, Grupa minoră 334, Grupa de bază 3340, Nivel de instruire: 3 (studii medii sau postliceale).
Mediatorul şcolar este angajatul şi subordonatul unităţilor de învăţământ preuniversitar sau al centrelor de resurse şi de asistenţă educaţională.
Angajarea mediatorului şcolar se face la solicitarea şcolii şi/sau a comunităţii, la propunerea inspectoratelor şcolare judeţene/al municipiului Bucureşti, la cererea autorităţilor publice locale, a organizaţiilor guvernamentale şi non-guvernamentale.
Citește mai mult: Mediatorul școlar – necesitate a sistemului de învățământ contemporan
În România, Ministerul Educației Naționale recunoaște 6 forme de educație alternativă:
- Pedagogia Waldorf
- Pedagogia Montessori
- Pedagogia Freinet
- Alternativa Step by Step
- Planul Jena
- Pedagogia curativă
Step by Step este o metodă alternativă de educaţie dezvoltată în SUA[1], care promovează metode de predare-învăţare centrate pe copil, de la naștere până în adolescență, metodă bazată pe datele științifice ale psihologiei dezvoltării copilului.
Citește mai mult: Sistemul de educaţie Step by Step - un program alternativ centrat pe elev
Leadershipul transformațional, concept și abordare modernă privind managementul organizațional eficient, se bazează pe lideri care inspiră, stimulează intelectul, provoacă, sunt vizionari, orientați spre dezvoltarea lor și a celor din jur și deciși să atingă performanța maximă.
Leadershipul transformațional a fost pentru prima dată diferențiat de leadershipul tranzacțional de către Downton (1973, apud Sîntion și Iliescu, 2008), pentru a diferenția liderii reformatori de cei obișnuiți.
La polul opus, leadershipul tranzacțional vizează liderii care abordează colaboratorii din perspectiva schimbului, schimb de tip costuri-beneficii între conducători și subordonați.
Spre deosebire de liderul tranzacțional, liderul transformațional nu doar recunoaște nevoile subalternilor, ci și încearcă să le dezvolte de la niveluri inferioare către niveluri superioare de maturitate și integrare a eului (McColl-Kennedy și Anderson, 2002, apud Sîntion și Iliescu, 2008).
Citește mai mult: CONDUCERE DE TIP TRANZACȚIONAL SAU TRANSFORMAȚIONAL?
În orice tip de organizație/ instituție, tipul de management/ leadership exercitat la vârful ierarhiei organizaționale influenţează în mod cert eficiența și performanța organizației respective.
În organizațiile sociale, cu atât mai mult în instituțiile școlare, unul dintre factorii de succes îl constituie necesitatea existenţei capacităţii empatice a liderilor/ managerilor școlari, precum şi descoperirea unor capacităţi constitutive ale fenomenului empatic şi antrenarea capacităților empatice de către aceştia. Calitatea liderului/ managerului școlar de a fi empatic constituie o premisă a funcționării și optimizării relaţiilor acestuia cu subordonaţii şi, totodată, o condiţie a comunicării eficiente.
În cadrul oricărei organizații/grup uman, după cum arată Goleman, Boyatzis și McKee (2005), liderul este cel care are capacitatea maximă de a influenţa emoţiile tuturor:
® importanţă deosebită în activitatea de conducere o are capacitatea empatică a liderului;
® responsabilitatea fundamentală a liderilor este aceea de a induce trăiri pozitive celor pe care îi conduc;
® empatia asigură pasul către responsabilitatea de bază a liderului - generarea rezonanţei;
® un lider eficient se foloseşte de capacităţile empatice pentru realizarea cunoaşterii interpersonale.
Ministerul Educaţiei Naționale este instituţia care stabileşte obiectivele şi coordonează formarea continuă a personalului didactic la nivel de sistem de învăţământ preuniversitar, în conformitate cu strategiile şi politicile naţionale.
Potrivit prevederilor legislative, formarea continuă reprezintă atât un DREPT, cât și o OBLIGAȚIE corelativă.
Formarea continuă asigură actualizarea şi dezvoltarea competenţelor personalului didactic, inclusiv dobândirea de noi competenţe, în funcţie de evoluţiile din planul nevoilor de educaţie şi al curriculum-ului educaţional, precum şi în funcţie de exigenţele privind adaptarea competenţelor personalului didactic la schimbările din structurile/procesele de educaţie.
Formarea continuă a cadrelor didactice cuprinde dezvoltarea profesională și evoluția în carieră conform art. 242, alin (1) din Legea Educației Naționale nr. 1/1011, cu modificările și completările ulterioare.