Bază de date online cu bune practici pentru dezvoltarea capacității instituționale a școlilor defavorizate

“Educația are dificila misiune de a transmite o cultură acumulată de secole, dar şi o

 pregătire faţă de un viitor, în bună măsură, imprevizibil.”

 Jacques Delors

În vederea pregătirii copiilor pentru a face față cu succes provocărilor lumii contemporane, școala trebuie să pună accentul pe formarea la aceștia de competențe, atitudini transversale și transferabile.

Abordarea interdisciplinară presupune dezvoltarea capacității de a transfera rapid și eficient, de a sintetiza și de a aplica cunoștințe, deprinderi, competențe acumulate prin studierea diverselor discipline în vederea rezolvării unor situații problemă.

Cercetările confirmaă faptul că elevii cu cerințe educaționale speciale beneficiază de pe urma plasării în clase eterogene. Totuşi, oferirea unui mediu de instruire adecvat pentru toţi elevii poate fi o provocare pentru profesorii care se confruntă cu elevi cu diverse cunoştinţe şi abilităţi. Predarea prin proiecte oferă oportunităţi pentru diferenţierea instruirii în vederea susţinerii învăţării elevilor cu cerințe educaționale speciale.

Proiectele, de asemenea, le permit elevilor cu cerințe educaționale speciale să-şi dezvolte forţele şi să-şi pună în aplicare creativitatea referitor la materiale şi produse de care sunt interesați.

Jocul ocupă un loc deosebit de important în dezvoltarea vorbirii deoarece forma de joc antrenează copilul în stimularea şi exersarea vorbirii în direcţia propusă în cadrul fiecărui joc, fără ca el să conştientizeze acest efort.

Astfel prin joc se fixează, precizează şi activizează vocabularul copiilor ceea ce contribuie la îmbunătăţirea pronunţiei, la formarea unor noţiuni, la însuşirea unor construcţii gramaticale.

Prin joc, copilul pune în acţiune toate posibilităţile sale, traduce în fapt potenţele sale intelectuale, morale, afective şi emoţionale, le dezvoltă, le îmbină.

Fiecare joc trebuie să îmbine armonios elementele distractive cu cele constructive şi exerciţiul.

 La nivelul organizației școlare, eficienţa şi performanţa necesită un nivel creativitate de nivel superior. Această cerinţă presupune, pe de o parte, cunoaşterea propriului potenţial creativ al managerului școlar și, pe de altă parte, stimularea, deblocarea, exersarea, dezvoltarea acestui potențial prin antrenament individual şi/sau de grup și manifestarea lui prin stilul managerial.

Calitatea și performanța profesională atrage după sine adaptări și schimbări profunde la nivelul managementului școlar, trecerea la un management creativ-inovativ fiind o cerinţă esențială.

Dinamica și gradul ridicat de complexitate al problemelor actuale din învățământ determina managerii școlari să-şi constituie grupuri creatoare şi o echipă managerială creativă, capabilă de un management ştiinţific creativ/inovativ.

 În cadrul organizaţiilor, creativitatea poate fi stimulată atunci când este prezentă la nivelul conducerii, dar şi când conducerea va influenţa manifestarea şi stimularea aptitudinilor creatoare individuale.

În procesul creativităţii, managementul îndeplineşte trei funcţii esenţiale:

v        de orientare a cercetărilor şi căutărilor

v        de mobilizare a efortului creator

v   de selecţie sau filtrare a noului util  în scopul aplicării sau generalizării (funcţia de valorificare a ideilor)