Abandonul şcolar reprezintă o problemă gravă cu care se confruntă societatea contemporană; şcoala a ajuns să fie abandonată, înainte de toate, pentru că în ziua de azi nu contează în ierarhii, nu e percepută ca valoare în sine; atât copiii, cât si elevii nu mai consideră şcoala un viitor.

Efectele abandonului şcolar demonstrează că acest tip de conduită este considerat deosebit de grav.

În primul rând cei care abandonează şcoala nu au nici calificarea profesională necesară integrării socio-economice, nici formația morală şi civică necesară exercitării rolului de părinte şi celui de cetățean al unei comunități.

Citește mai mult: Parteneriat părinți – cadre didactice pentru o educație incluzivă

Formarea interculturală presupune două dimensiuni majore, interrelaționate (Rey, 1999, apud  Cucoș, 2000):

1.      dimensiunea conceptuală / „cunoştinţele"  - obiectivă şi construită din multiple unghiuri);

2.      dimensiunea „experienţei" (subiectivă şi relaţională).

Achiziţiile conceptuale se realizează prin:

• cunoaşterea drepturilor omului şi a instrumentelor internaţionale cu referire la acestea;
• cunoaştere a principalelor probleme ale timpului nostru şi a violării drepturilor omului;
• cunoaşterea instituţiilor, a organizaţiilor guvernamentale şi nonguvernamentale, locale, naţionale, regionale, internaţionale care ar putea facilita deschiderea către educaţia interculturală şi la care instituţiile educative ar putea să facă apel;
• cunoaştere a reţelelor sociale, profesionale şi mediatice ale regiunii cu care s-ar putea colabora;
• cunoaşterea populaţiilor defavorizate ale regiunii, a situaţiei lor şi a nevoilor acestora.

Citește mai mult: FORMAREA PENTRU INTERCULTURALITATE A PERSONALULUI DIDACTIC

       Educaţia interculturală are drept scop pregătirea indivizilor şi societăţilor de a fi mai receptivi la dimensiunea culturală a existenţei lor.  

       Banks (1993) definește educația interculturală prin trei accepțiuni majore: concept, schimbare şi proces:

1.      conceptul de interculturalism: toţi elevii, fără deosebire de apartenenţă etnică sau culturală, trebuie să beneficieze de oportunităţi egale de învățare.

2.      interculturalismul poate să producă schimbări majore în instituţiile de învăţământ astfel încât toţi elevii/studenţii să beneficieze de egalitatea şanselor de instrucţie.

3.      interculturalismul este un proces în permanentă derulare, care include idei ca echitatea şi preocuparea continuă pentru stimularea performanţelor.

       Interculturalitatea nu trebuie „predată” în școală ca o disciplină de învăţământ; întreaga viaţă școlară trebuie să poarte amprenta interculturalității.

Citește mai mult: ȘCOALA INTERCULTURALĂ

Planul de interventie personalizat (P.I.P.) este un instrument de planificare si coordonare extrem de util, ce vizeaza interventii de natura sa asigure invatarea si dezvoltarea, ca raspuns la cerintele multiple si complexe ale copilului. El reprezinta un document de lucru elaborat pentru a sprijini copilul in invatare, identificand pe de-o parte dificultatile de invatare existente si avansand pe de alta parte modalitatile concrete de interventie in vederea depasirii acestora si atingerii unor scopuri de invatare si dezvoltare.

Elementele planului de interventie personalizat :

- informatiile de baza – precizeaza datele de identificare ale copilului;

- informatii referitoare la starea actuala a copilului – vizeaza precizarea starii de sanatate, o prezentare sintetica a dificultatilor de invatare existente precum si evidentierea mai ales a abilitatilor, deprinderilor si capacitatilor ce pot constitui puncte de plecare in interventie si precizarea eventualelor programe de stimulare, interventii pe care copilul le-a parcurs anterior (consiliere, medicale, logopedice…).

Citește mai mult: PLAN DE INTERVENŢIE PERSONALIZAT