Bază de date online cu bune practici pentru dezvoltarea capacității instituționale a școlilor defavorizate

 

- Programa şcolară pentru disciplina MAI ÎNTÂI CARACTERUL-

       Curriculumul disciplinei opţionale Mai întâi caracterul vizează ariile curriculare Om şi societate şi Consiliere şi orientare, este structurat modular, pe doi ani de studiu, fiind adaptat învăţământului gimnazial, cu un buget de timp de 1 oră/ săptămână. În funcţie de oferta educaţională a unităţii de învăţământ, cadrele didactice vor alege nivelul claselor la care urmează să aplice programa şcolară (clasele a V-a şi a Vl-a sau clasele a Vl-a şi a VII-a).

      Conform Legii Educaţiei Naţionale nr. 1/2011, idealul educaţional al şcolii româneşti constă în dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă a individualităţii umane, în formarea personalităţii autonome şi în asumarea unui sistem de valori care sunt necesare pentru împlinirea şi dezvoltarea personală, pentru participarea cetăţenească activă în societate, pentru incluziune socială şi pentru angajare pe piaţa muncii. Cadrul actual de reglementare este orientat de promovarea unui învăţământ orientat pe valori, creativitate, capacităţi cognitive, capacităţi volitive şi capacităţi acţionale, competenţe cu relevanţă pentru profesie şi viaţa socială.

 

 

- Programa şcolară pentru disciplina MAI ÎNTÂI CARACTERUL -

 

     

 

       Curriculumul disciplinei opţionale Mai întâi caracterul este structurat modular, pe doi ani de studiu, fiind adaptat învăţământului primar, la nivelul claselor a II-a şi a III-a, sau a III-a şi a IV-a).

 

       Conform Legii Educaţiei Naţionale nr. 1/2011, idealul educaţional al şcolii româneşti constă în dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă a individualităţii umane, în formarea personalităţii autonome şi în asumarea unui sistem de valori care sunt necesare pentru împlinirea şi dezvoltarea personală, pentru participarea cetăţenească activă în societate, pentru incluziune socială şî pentru angajare pe piaţa muncii. Cadrul actual de reglementare este orientat de promovarea unui învăţământ orientat pe valori, creativitate, capacităţi cognitive, capacităţi volitive şi capacităţi acţionaîe, competenţe cu relevanţă pentru profesie şi viaţa socială.

Din punct de vedere etimologic, termenul de „metodă” este derivat din grecescul „methodes”, care înseamnă „drum spre, cale de urmat”. Sensul iniţial al acestui concept s-a păstrat până iî zilele noastre, el fiind însă extins şi îmbogăţit succesiv pe baza cercetărilor de didactică ce au surprins caracteristici noi ale sferei şi conţinutului noţiunii de metodă. Predominantă este perspectiva acţională prin prisma căreia metodele sunt instrumente cu ajutorul cărora copiii, sub îndrumarea cadrului didactic sau în mod independent, avansează în acţiunea de cunoaştere şi de formare a priceperilor şi deprinderilor.

Metodele cercetării pedagogice pot fi abordate într-un spirit înnoitor, în condiţiile reformei învăţământului, extinzând sfera lor de acţiune asupra aspectelor complexe ale procesului  de învăţământ în perspectiva psihologică, pedagogică, sociologică şi etică.

         

          Îmbogăţirea instrumentală este un program educaţional de tip aplicativ elaborat de  Reuven Feuerstein.

          Reuven Feuerstein este o personalitate marcantă a psihologiei și pedagogiei contemporane mondiale, fiind premiat de multe universități din întreaga lume pentru valoroasele sale cercetări, studii și pentru instrumentele de evaluare si intervenție congnitivă pe care le-a creat și care sunt utilizate în peste patruzeci de state ale lumii, reabilitând zeci de mii de copii și persoane aflate în situații dificile.

          Reuven Feuerstein are formare profesională inițială la Universitatea din Geneva, unde a avut profesori remarcabili precum Jean Piaget, Andre Rey, Barbel Inhelder, Marguerite Losli Uster. A urmat studiile doctorale, pe care le-a absolvit la Sorbona. Viața sa profesională și-a dedicat-o psihologiei dezvoltării umane. Ulterior s-a consacrat activității de pedagog, lucrând cu copii supraviețuitori ai Holocaustului, cărora încerca să le stimuleze gândirea.

Teoria inteligenţelor multiple (TIM) elaborată de Howard Gardner (1983) se bazează atât pe rezultatele obţinute prin testări, cât şi pe cercetările de neuropsihologie.

Gardner înţelege inteligenţa în termenii unei interacţiuni complexe între sistemul cognitiv şi alte sisteme. Autorul introduce conceptul de inteligenţă multiplă, prin care sugerează că noțiunea clasică bazată pe IQ (coeficientul de inteligență) este limitată si propune, în schimb, tipuri diferite de inteligență care să acopere o paletă mult mai largă a intelectului uman.