Cunoaşterea de către cadrul didactic a particularităţilor grupului/ grupurilor de elevi cu care lucrează are o triplă finalitate (Zlate, M. și  Zlate, C., 1982), și anume:

                               I.       Praxiologică: pe baza informaţiilor obţinute, profesorii pot să conceapă modalităţi practice de activare și intervenţie psihopedagogică, de natură să-i mobilizeze pe toţi elevii clasei pentru a participa la realizarea obiectivelor care revin colectivului din care fac parte, să se implice activ şi direct în viaţa de grup.

Citește mai mult: CUNOAȘTEREA GRUPULUI DE ELEVI

         Managementul crizei reprezintă o activitate extrem de complexă, care implică atât capacitatea de anticipare a crizelor, realizarea unor scenarii de ţinere sub control a variabilelor şi rezolvarea situaţiilor, precum şi un răspuns rapid la apariţia crizei.

          Necesitatea unui plan de management al crizelor este evidentă, inclusiv în organizațiile școlare, din mai multe considerente:

§  nici o instituţie/organizaţie nu este lipsită de crize;

§  o atitudine pasivă până va trece criza poate periclita însăşi a existenţei organizaţiei respective;

§  dintr-o criză se poate ieşi chiar cu o imagine/reputație mai bună decât înainte de apariţia evenimentelor nedorite;

§  în lipsa informaţiilor (oferite de organizaţie printr-un plan coerent de comunicare externă, dar şi internă), publicul relevant îşi va construi propria realitate şi organizaţiei îi va fi dificil să o schimbe;

§  publicul relevant are nevoie să ştie că instituția respectivă a făcut tot posibilul ca să evite evenimentul şi, chiar dacă acesta a avut loc, ştie ce are de făcut pentru a-i minimiza efectele;

§  o criză poate întrerupe activitatea organizației, cu efecte negative pe termen scurt/lung; este important să se ştie dinainte ce trebuie făcut, pentru a putea continua activitatea şi, totodată, pentru a diminua, chiar anula efectele negative;

§  imaginea/reputaţia unei organizaţii reprezintă o resursă valoroasă, de aceea trebuie acționat pentru a o proteja de ameninţările la care poate fi expusă în timpul unei crize;

§  într-o situație de criză, evenimentele se desfăşoară atât de precipitat, încât nu este timp efectiv pentru întocmirea unui plan.

Citește mai mult: PLANUL DE MANAGEMENT AL CRIZEI ÎN ORGANIZAȚIA ȘCOLARĂ

            D. W. Guth şi C. Marsh (2000, apud, Coman, 2009) consideră că o criză este un proces ciclic care face ca orice organizaţie să treacă de la o criză la alta prin patru faze/etape:

       I.            de avertizare: de cele mai multe ori, crizele nu apar brusc, ci sunt anunţate de semnale multiple. Dacă sunt luate în seamă, este posibil chiar să se prevină declanşarea crizei. În această etapă, se necesită un comportament „proactiv”, pentru a putea controla evenimentele: a descoperi din timp potenţialele pericole şi a acţiona astfel încât fie să poată fi evitată criza, fie, dacă ea nu poate fi ocolită, să poată fi diminuate efectele ei;

    II.            punctul de unde nu mai există cale de întoarcere: în această perioadă, criza devine inevitabilă, comportamentul fiind de tip „reactiv". Se conștientizează momentul de criză şi că limitarea efectelor negative ale crizei depinde de felul în care organizaţia va răspunde la criză.

III.            terminarea crizei: specialiştii se ocupă de închiderea crizei, de recuperarea imaginii şi de investigarea cauzelor care au produs-o;

IV.            revenirea la normal: dar nu sinonim cu modul de a funcţiona al organizaţiei înainte de criză; starea aceasta nu este şi nu poate fi niciodată identică (iar adeseori este foarte diferită) de situaţia anterioară crizei. De aceea, trebuie să se treacă la evaluări serioase ale cauzelor crizei, să se înveţe din greşeli şi să se reorganizeze activitatea pentru a evita declanşarea unei noi crize.

Citește mai mult: MODELE DE MANAGEMENT AL CRIZEI

           Curriculum-ul actual tratează evaluarea școlară ca o parte integrantă a procesului de învățământ. Aceasta înseamnă că procesul educațional trebuie înțeles ca un întreg sau ca un tot unitar, constituit din trei componente – predare-învățare-evaluare. Fiecare dintre elementele componente ale acestui proces sunt deschise, corelative, ele interacționează și se condiționează reciproc, producând rezultate școlare.

Citește mai mult: Evaluarea elevilor cu cerințe educaționale speciale