- Sunteți aici:
-
Acasă
- Bază de date online cu bune practici pentru dezvoltarea capacității instituționale a școlilor defavorizate
Bază de date online cu bune practici pentru dezvoltarea capacității instituționale a școlilor defavorizate
Cea mai veche formă de instituţionalizare a copiilor cu CES îi este datorată Reginei Maria, începând cu 1920. Legea Învăţământului din 1924 prevedea posibilitatea înfiinţării în învăţământul de masă a unor "clase diferenţiate pentru înapoiaţii mintal, pentru cei cu sănătate şubredă, asociali şi vicioşi, orbi şi surdomuţi".
Învățământul special integrat reprezintă o formă de instruire şcolară diferențiată, precum şi o formă de asistență educațională, socială şi medicală complexă, destinată copiilor/elevilor/tinerilor cu cerințe educaționale speciale integrați în unități de învățământ de masă. Aceasta trebuie să corespundă nevoilor de dezvoltare ale copiilor, prin evaluarea adecvată a potențialului de învățare/dezvoltare şi prin asigurarea reabilitării, recuperării şi compensării deficiențelor ori tulburărilor, dificultăților de învățare. Copiii, elevii şi tinerii cu cerințe educaționale speciale integrați în învățământul de masă beneficiază de suport educațional prin cadre didactice de sprijin şi itinerante, de la caz la caz.
Citește mai mult: Finanțarea și baza materială a centrului școlar pentru educație incluzivă
Ideile unei educaţii de calitate, pentru toţi copii, se pot realiza în toate treptele învăţămantului, începând cu cel preprimar, pană la cel universitar, prin introducerea, alături de modelul clasic, tradiţional şi orientările moderne, ale educaţilor contemporane.
Se promovează, prin politicile aplicării noilor educaţii, includerea tuturor copiilor în sistemul educaţional, de la cei cu nevoi speciale, la cei cu dezvoltare normală, cuprinderea incluzivă a copiilor supradotaţi, diferenţierea capacităţilor de lucru şi asimilarea cunoştinţelor după nevoi şi capacităţi, difernţiat dar nediscriminatoriu, flexibilizarea conţinuturilor curriculare, personalizat şi adaptat fiecărei categorii de copil educat.
Citește mai mult: EDUCAŢIA INCLUZIVĂ LA NIVELUL DE ÎNVĂŢĂMÂNT PREPRIMAR
Printre metodele de rezolvare a conflictelor educaționale ce pot fi aplicate de cadrele didactice, indiferent de nivelul la care acestea predau (preșcolar, primar gimnazial sau liceal) se regăsesc:
Evitarea, abandonul, amânarea sau ignorarea conflictului presupune ca una dintre părţile implicate sănu recunoască prezenţa conflictului şi să se retragă din teamă de consecinţele pe care le-ar avea. De multe ori, retragerea este realizată cu intenţia de a-l face şi pe celălalt să se răzgândească şi să se retragă. O astfel de procedură poate conduce la alimentarea tensiunii şi conflictul ar putea să izbucnească mult mai puternic şi cu consecinţe mult mai păgubitoare pentru individ şi pentru grupul din care face parte. De aceea, este recomandabil ca profesorul să fie tot timpul în stare de alertă şi să intervină imediat ce a perceput existenţa unui conflict.
Citește mai mult: Metode de rezolvare a conflictelor educaționale
Principalii factorii care determină părăsirea timpurie a școlii, sunt:
- Calitatea, procesele și practicile educaționale: probleme comportamentale la nivel de școală, atitudinea profesorilor față de elevi (și reciproc) și față de părinți;
- Calitatea proceselor de predare și învățare: competențele și metodele de predare ale cadrelor didactice nu sunt corelate cu metodele moderne și nu sunt adaptate nevoilor grupurilor aflate în situație de risc; metodele de predare sunt inadecvate; lipsa resurselor de învățare disponibile în școli; lipsa de motivație a cadrelor didactice;
- Mediul școlar – lipsa de comunicare între diferitele niveluri ale sistemului educațional și părinți/comunitate și alte instituții relevante la nivel local.
Cadrele didactice au un rol fundamental în furnizarea unei educații de calitate, iar atragerea celor mai buni profesioniști în domeniu (inclusiv prin îmbunătățirea salariilor profesorilor și dezvoltarea oportunităților de promovare în carieră a acestora, pe baza meritului și a performanței), reprezintă o prioritate.
Dezvoltarea personală reprezintă un factor motivaţional. Cadrele didactice ar trebui să urmeze cursuri de perfecţionare, să obţină grade didactice şi astfel ar creşte eficienţa, ar reduce erorile, ar scădea nivelul de stres şi în final ar creşte nivelul de loialitate şi autorespect.
Abandonul şcolar reprezintă una dintre cele mai grave probleme cu care se confruntă societatea.
Conform datelor ofociale, doi din zece elevi renunţă la şcoală până la vârsta de 18 ani, suficient cât să pună România în fruntea clasamentului UE în ceea ce priveşte abandonul şcolar. După cum se cunoaşte, cei mai mulţi elevi provin din familiile sărace din mediul rural, unde rata de părăsire timpurie a şcolii este de 26,6%.
Cu toate că în oraşele mari şi municipii, rata de abandon şcolar este 6,2%, în oraşele mai mici şi suburbii aceasta ajunge chiar şi până la 17,4%. Din pacate, ideea de a părăsi şcoala a intrat în obişnuinţa acestor comunităţi cu acest fenomen.
Motivele pentru care acesta a luat o asemenea amploare sunt numeroase şi includ, printre altele, o percepţie eronată asupra educaţiei care şi-a pierdut treptat din autoritate şi, poate, din valorile fundamentale.