„ Nimic nu este prea dificil, dacă împarți în pași mici ceea ce ai de făcut”

Henry FORD

          Expresia “control intern” provine din termenul englezesc “internal control”, care pentru anglosaxoni “to control”, înseamnă, în primul rând, “a deţine controlul (a ţine sub control)” şi abia în al doilea rând “a verifica”, pe când, în ţările de limbă latină, sensul acestei expresii este exact contrar, provenind din alăturarea cuvintelor „contra“ și „rolus“ utilizate în mediul militar roman și se înțelege, în sensul larg, „verificarea unui act după original“.

            Sistemul de control intern managerial reprezintă în esență, un control al performanțelor obținute și în stare să răspundă cel mai bine, intereselor urmărite de către entitatea publică în atingerea obiectivelor.

            Privit și perceput ca o funcție managerială și nu ca una de verificare, sistemul de control intern managerial este în responsabilitatea conducătorilor de a-l implementa și dezvolta continuu, în scopul funcționării eficiente a entității publice.

            Controlul intern managerial prin obiectivele și procedurile sale urmărește: să asigure o bună folosire a resurselor (financiare, umane) și corelarea acestora cu obiectivele entității publice; îmbunătățirea fluxului informațional; creșterea inteligibilității, gestionarea riscurilor, prevenirea și depistarea fraudelor și calitatea documentelor.

Citește mai mult: PROCEDURILE MINIME SCIM ÎNTR-O INSTITUȚIE DE ÎNVĂȚĂMÂNT

Pornind de la Strategia Europa 2020, Guvernul României a adoptat Strategia pentru Consolidarea Administraţiei Publice 2014 – 2020 prin HG nr. 909/2014.

Strategia Europa 2020 a fost dezvoltată și adoptată în cadrul Consiliului European din 17 iunie 2010 şi reprezintă un program pe zece ani (2010 – 2020) prin care Uniunea Europeană își propune să creeze condiții pentru o creștere economică inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii.

Strategia se fundamentează pe 3 obiective care se întrepătrund, respectiv:

Ø  creştere economică inteligentă: dezvoltarea unei economii bazate pe cunoaştere şi inovare;

Ø  creştere economică durabilă: promovarea unei economii mai eficiente din punctul de vedere al utilizării resurselor, mai ecologice şi mai competitive;

Ø  creştere economică favorabilă incluziunii: promovarea unei economii cu o rată ridicată a ocupării forţei de muncă, în măsură să asigure coeziunea economică, socială şi teritorială.

Citește mai mult: MANAGEMENTULUI CALITĂŢII ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL ŞCOLAR

            Potrivit prevederilor Legii educației naționale nr. 1/2011, actualizată, Statul Român asigură finanţarea de bază pentru toţi preşcolarii şi pentru toţi elevii din învăţământul general obligatoriu de stat, particular şi confesional acreditat. De asemenea, statul asigură finanţarea de bază pentru învăţământul profesional şi liceal acreditat, de stat, particular şi confesional, precum şi pentru cel postliceal de stat. Modul de fundamentare a finanţării se face în baza şi în limitele costului standard per elev sau per preşcolar.

            Finanţarea învăţământului preuniversitar, atât pentru învăţământul de masă, cât şi pentru învăţământul special, se realizează în principal din patru surse, respectiv bugetul de stat, bugetul consiliului judeţean, bugetul consiliului local și veniturile proprii ale unităţilor de învăţământ.

            Potrivit prevederilor legale ce reglementează domeniul analizat, suma prevăzută pentru finanţarea educaţiei naţionale este de minimum 6% din produsul intern brut anual, alocată din bugetul de stat şi din bugetele autorităţilor publice locale. Suplimentar, unităţile şi instituţiile de învăţământ pot obţine şi utiliza autonom venituri proprii.       

            Finanțarea învățământului din România (atât preuniversitar cât și per total, incluzând învățământul universitar) nu a atins cuantumul legal de minimum 6% din produsul intern brut îniciodată, cu toate că a înregistrat o evoluție ascendentă.

Citește mai mult: ASIGURAREA FINANŢĂRII DE BAZĂ A UNITĂŢILOR DE ÎNVĂŢĂMINT PREUNIVERSITAR DE STAT

            HG nr 72/2013 reglementeză baza costului standard per elev/preşcolar.

            Costul standard per elev/preşcolar pentru cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizaţiile şi alte drepturi salariale în bani, precum şi a contribuţiilor aferente acestora pentru unităţile de învăţământ se determină pentru fiecare nivel de învăţământ, filieră, profil, specializare/domeniu, în funcţie de numărul de elevi/preşcolari, de limba de predare, de alţi indicatori specifici de învăţământ şi de mediul urban/rural.

            Costurile standard per elev/preşcolar privind cheltuielile cu pregătirea profesională, cheltuielile cu evaluarea periodică a elevilor, precum şi cheltuielile prevăzute la articolul bugetar "bunuri şi servicii", inclusiv stabilirea valorii costului standard pentru coeficientul 1.

Consiliul Național pentru Finanțarea Învățământului Preuniversitar, organ consultativ al Ministerului Educației Naționale, care a determinat valoarea costului standard per elev/preșcolar pentru coeficientul 1 aferent “cheltuielilor cu pregătirea profesională, cheltuielilor cu evaluarea periodică a elevilor, precum şi cheltuielilor prevăzute la articolul bugetar "bunuri şi servicii"”, în anul 2019, este de 370 lei, cu încadrarea în sumele aprobate prin Legea bugetului de stat pentru anul 2019.

            De asemenea, costul standard per elev/preşcolar[1] pentru cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizaţiile şi alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum şi contribuţiile aferente acestora, pentru coeficientul 1, corespunzător costului standard per elev din învăţământul gimnazial din mediul urban este calculat potrivit unei metodologii de calcul.

Citește mai mult: DETERMINAREA COSTULUI STANDARD PER ELEV/PREȘCOLAR ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR DE STAT