- Sunteți aici:
-
Acasă
- Bază de date online cu bune practici pentru dezvoltarea capacității instituționale a școlilor defavorizate
Bază de date online cu bune practici pentru dezvoltarea capacității instituționale a școlilor defavorizate
În România, copiii cu dizabilităţi au acces la diferite forme de educaţie şi pot fi înscrişi, în funcţie de gradul de dizabilitate, în sistemul de învăţământ special sau în învăţământul de masă. Copiii cu deficienţe medii, cu dificultăţi de învăţare şi tulburări de limbaj, cu tulburări socio-afective sau de comportament sunt integraţi în şcolile de masă unde pot beneficia de servicii educaţionale de sprijin.
Educaţia incluzivă constituie o adevărată provocare pentru şcolile de masă, cadrele didactice fiind în faţa unor noi experienţe şi practici, atât privind strategiile de lucru/planificare/evaluare cât şi privind relaţionarea cu cadrele didactice de sprijin/itinerante- cadre didactice specializate în integrarea elevilor cu CES.
Componenta socială a școlii reprezintă o etapă importantă în procesul realizării obiectivelor UE și strategiei de dezvoltare a învațământului. În aceste condiții CJRAE/CMBRAE desfășoară o activitate care se află sub semnul asigurării calității serviciilor de orientare și consiliere a carierei și accesului neîngrădit al elevilor, părinților și profesorilor la acestea.
Citește mai mult: CJRAE/CMBRAE – INSTITUȚII CARE ASIGURĂ SERVICII EDUCAȚIONALE DE SPRIJIN
– Partea a II-a –
Domenii de competență:
® Conducerea/Leadership-ul și managementul organizației.
® Conducerea/leadership-ul și managerierea resurselor umane/oamenilor
® Conducerea/Leadership-ul și managementul în comunitate.
Citește mai mult: COMPETENȚE MANAGERI ȘCOLARI ÎNVĂŢĂMÂNT PREUNIVERSITAR
– Partea I –
Domenii de competență:
® Valori și viziune.
® Conducerea/Leadership-ul și managementul strategic.
® Conducerea/Leadership-ul și managementul procesului de predare învățare.
Citește mai mult: COMPETENȚE MANAGERI ȘCOLARI ÎNVĂŢĂMÂNT PREUNIVERSITAR
Cele mai importante aspecte privind dezvoltarea sistemului de educaţia incluzivă ţin de următoarele componente:
Ø politici şi legislaţie
În Australia, educaţia incluzivă s-a dezvoltat pe baza implementării Programului Naţional pentru Echitate în şcoli din 1993 şi a iniţiativei Naţiunilor Active din 1993, care prevedeau dezvoltarea sistemului incluziv.
În Franţa, odată cu implementarea Legii cu privire la Educaţie din 1989, autorităţile locale erau obligate să asigure educaţia tuturor copiilor cu dizabilităţi, iar modificările din 1991 prevedeau integrarea în şcolile generale a unor categorii de copii cu dizabilităţi şi obţinerea diplomei de absolvire.
Legislaţia germană recunoaşte dreptul copiilor cu dizabilităţi la educaţie în şcolile generale, părintele având dreptul la alegere cu referire la integrarea lor. Legislaţia italiană din 1992, consolidată prin Decretul prezidenţial din 1994, stabileşte criteriile privind dezvoltarea Planurilor Educaţionale Individualizate şi întăreşte verigile interdisciplinare. Învăţământul incluziv fiind acceptat în Italia încă din anii 1970.
Citește mai mult: Bune practici privind dezvoltarea sistemului de educaţie incluzivă (1)
Incluziunea este diferită de integrare. Integrarea copiilor cu cerinţe speciale are în vedere intrarea acestora în clasele obișnuite. Ea se centrează pe mutarea copiilor de la școli separate la școlile locale, ale comunității. În mod obișnuit ei se mută pentru a-și petrece timpul școlar în clase separate și pentru a primi sprijinul necesar. Atunci când această mutare nu este însoțită de o creștere a interacțiunilor între elevii cu și fără dizabilități sau cu diferențe în învățare, putem considera că nu este un proces de integrare reală ci numai o etapă de integrare: integrarea fizică.
Educația incluzivă presupune un proces permanent de îmbunătățire a instituției școlare, având ca scop exploatarea resurselor existente, mai ales a resurselor umane, pentru a susține participarea la procesul de învățământ a tuturor elevilor din cadul unei comunități.
Aceasta înseamnă că și o școala specială poate fi incluzivă sau poate dezvolta practici incluzive în abordarea copiilor.
Școlile deschise, prietenoase în care se urmarește flexibilizarea curriculum-lui, calitatea predării-învățării, evaluarea permanentă și parteneriatul educațional sunt școli incluzive.