- Sunteți aici:
-
Acasă
- Bază de date online cu bune practici pentru dezvoltarea capacității instituționale a școlilor defavorizate
Bază de date online cu bune practici pentru dezvoltarea capacității instituționale a școlilor defavorizate
Timpul reprezintă, probabil, cea mai importantă sursă de stres profesional.
Cercetările au arătat că există o corelație pozitivă între „stresorii” de timp, insatisfacția profesională şi o serie de afecţiuni somatice (hipertensiunea, nivelul crescut al colesterolului, îmbătrânirea prematură etc.).
Persoanele supuse în mod constant la stres tind să-şi accentueze comportamentul lor obișnuit (Corodeanu, 2006): cele retrase devin şi mai retrase/ necomunicative iar cele care preferă singurătatea vor evita pe cât posibil şi mai mult compania altor persoane; cele care vor lucra până târziu vor lucra şi mai mult, cu un orar prelungit. Se pot adăuga dereglările de somn, izolarea faţă de ceilalţi membri ai organizaţiei, abuzul de medicamente. Toate acestea au drept consecinţă scăderea eficacităţii şi o lipsă a gestionării eficiente a timpului.
Whetten și Cameron (2002) susțin că prezenţa temporară a „stresorilor” de timp poate fi, în unele situaţii, un motivator important, persoana în cauză dorind să-și îndeplinească sarcinile, rezolvarea lor aducându-i o satisfacţie mult mai mare decât dacă factorii cauzatori de stres nu ar fi existat.
Citește mai mult: MODALITĂȚI DE EFICIENTIZARE A TIMPULUI LA NIVEL MANAGERIAL
Măsurile de reducere a stresului la nivel organizaţional constau în măsuri cu caracter general şi consultanţă profesională pentru angajaţi.
Măsurile cu caracter general de reducere a stresului profesional se referă la activităţi precum:
§ reducerea activităţilor de muncă a angajatului până la implementarea unui program de schimbare;
§ simplificarea procedurilor şi a sarcinilor secundare ale activităţilor;
§ oferirea posibilităţii exprimării sentimentelor faţă de starea neplăcută în care angajatul se află.
Citește mai mult: MĂSURI DE REDUCERE A STRESULUI LA NIVEL ORGANIZAȚIONAL ȘI INDIVIDUAL
În cadrul Strategiei Europa 2020 concepută pentru a face față crizei economice, UE a stabilit obiective pentru reducerea numărului de cazuri de abandon școlar sub 10% și creșterea numărului de absolvenți de învățământ superior la cel puțin 40%, până în 2020. Astfel, educația și formarea sunt considerate esențiale atât pentru progresul economic cât și pentru progresul social, iar alinierea competențelor la nevoile de pe piața muncii joacă un rol foarte important în acest sens.
Dacă responsabilitatea în ceea ce privește sistemele de educație și formare le revine statelor membre, UE joacă un rol determinat în sprijinirea și completarea eforturilor pe care acestea le depun pentru a-și îmbunătăți și moderniza sistemele de învățământ. Obiectivele, instrumentele și modalitățile de cooperare la nivel european sunt descrise în cadrul strategic „Educație și formare 2020”.
Uniunea Europeană joacă un rol determinat în sprijinirea și completarea eforturilor pe care statele membre le depun pentru a-și îmbunătăți și moderniza sistemele de învățământ. Obiectivele, instrumentele și modalitățile de cooperare la nivel european sunt descrise în cadrul strategic „Educație și formare 2020”.
Confrom Acordul de Parteneriat al României cu Comisia Europeană pentru perioada 2014 – 2020 au fost acceptate cerințele condiționalității ex-ante aferentă Obiectivului tematic 11 – “Consolidarea capacității instituționale a autorităților publice și a părților interesate și o administrație publică eficientă”.
Potrivit Planului de acțiuni pentru implementarea etapizată a managementului calității în autorități și instituții publice, toate autoritățile și instituțiile publice, inclusiv cele din sistemul de educaţie naţională, a căror dezvoltare a capacității administrative este considerată prioritară în Acordul de Parteneriat pentru perioada 2014 – 2020 au obligaţia de a implementa sisteme unitare de management al calității reprezentate de sistemul ISO 9001 și de instrumentul CAF.
Managementul stresului se referă la toate mijloacele utilizate pentru contracararea unei situaţii stresante obiectiv sau subiectiv percepute de către individ (Baciu, 2007, apud Stoica și Buicu, 2010).
Strategiile antistres presupun costuri destul de mari, dar au beneficii mult mai mari, care pot fi măsurate atât financiar, cât şi prin îmbunătăţirea moralului angajaţilor.
Unele organizaţii au programe concepute să-i ajute pe angajații sănătoşi fizic şi mental să prevină probleme cauzate de stres şi să-i ajute „să se descurce" cu stresul legat de activitatea profesională. Aceste programe sunt atât de natură profilactică, cât şi de natură terapeutică. Pentru a fi eficiente, accentul trebuie să se deplaseze, în timp, dinspre tratament spre profilaxie (apud Stoica și Buicu, 2010).
Citește mai mult: STRATEGII DE MANAGEMENT AL STRESULUI PROFESIONAL