Comunicarea managerială - formă de comunicare interumană -  prezintă următoarele  caracteristici:

• un instrument de conducere cu ajutorul căruia managerul școlar îşi poate exercita atributele speciale: prevedere, organizare, antrenare, coordonare, control;

• partea din procesul de management prin care managerul îi înţelege pe membrii organizației școlare, făcându-se înţeles de aceştia;

• un auxiliar al conducerii care pune în circulaţie informaţii despre rezultatele deciziilor care se reîntorc la centrul de decizie, făcând astfel posibilă punerea de acord a execuţiei cu obiectivele şi a rezultatelor cu planificarea;

• orientată nu numai spre transmiterea mesajelor, ci şi spre schimbarea atitudinilor şi adaptarea psihologică  a membrilor organizației la obiectivele alese.

Citește mai mult: EFICIENȚA COMUNICĂRII MANAGERIALE ÎN CADRUL ORGANIZAȚIEI ȘCOLARE

            În cadrul comunicării în cadrul organizației școlare pot apărea o serie de dificultăţi, de fenomene perturbatoare –  care ţin fie de sistem (la nivelul componentelor comunicării) fie de proces (ca rezultat al interacţiunii din interiorul comunicării) – cu efect negativ asupra acesteia, cele mai relevante fiind:

• blocajul comunicării (întreruperea completă, temporară sau permanentă a comunicării, atât din cauze obiective cât şi subiective, psihologice);
• bruiajul comunicării (apariţia zgomotelor, perturbarea parţială şi temporară a comunicării de factori obiectivi sau psihologici care se interpun în timpul transmiterii mesajului);
• filtrajul informaţiilor (atât emiţătorul cât şi receptorul „filtrează” informaţiile, pe unele lăsându-le să treacă, pe altele nu, în mod conştient, voluntar);
• distorsiunea informaţiilor (deformarea, denaturarea involuntară a mesajului în cursul transmiterii lui de la emiţător la receptor, de la o verigă de comunicare la alta);
• omisiunea informaţiilor (emiţătorul filtrează intenţionat mesajul, sau nu poate cuprinde întregul mesaj şi îl transmite utilizând informaţii incomplete);
• supraîncărcarea (atunci când receptorul trebuie să facă faţă unei abundenţe informaţionale extreme).

Citește mai mult: MODALITĂȚI DE DEPĂȘIRE A BARIERELOR COMUNICĂRII LA NIVELUL ORGANIZAȚIEI ȘCOLARE

Incluziunea socială se referă la respectarea statutului și drepturilor tuturor oamenilor dintr-o societate, care trebuie să aibă oportunitatea de a participa în mod relevant la viața acesteia și de a se bucura de un tratament egal cu ceilalți. 

În 2011, Comisia Europeană a adoptat un cadru al UEpentru strategiile naționale de integrare a romilor, care are drept scop eliminarea decalajului dintre romi și restul populației în patru domenii principale: Educație, Ocuparea forței de muncă, Asistența medicală și Accesul la locuințe.

Acţiunile din domeniul educaţiei romilor au luat o amploare deosebită în ultimile două decenii.

Conceptul de protecţie a minorităţilor se aplică la grupuri minoritare de orice mărime sau statut, însă cele mai mari obstacole în calea integrării apar în cazul celor mai marginalizate grupuri, cum ar fi romii.

Statele membre ale Uniunii Europene au elaborat strategii naționale de integrare a romilorși au desemnat puncte de contact naționale pentru integrarea romilor, având drept scop coordonarea punerii în aplicare și a monitorizării acestora. Începând din 2016, statele membre au obligația de a raporta anual Comisiei cu privire la măsurile pe care le întreprind în domeniul integrării

Citește mai mult: ELIMINAREA DIFERENŢELOR DE DEZVOLTARE TIMPURIE A COPIILOR DE ETNIE ROMĂ

        În total, cel puțin 1,5 milioane de copii au nevoie de protecție internațională în UE și în Turcia. Majoritatea acestor copii au pierdut deja, în medie, doi ani și jumătate de școlarizare în țara lor din cauza conflictelor și a violenței dramatice. În plus, procedurile și întârzierile birocratice în evaluarea cererii lor de azil pot însemna că pierd încă trei ani sau mai mult de școlarizare, fapt care amenință în mod neechivoc integrarea și oportunitățile lor viitoare și îi expune riscului de marginalizare și radicalizare.

Tema imigrării și a fluxurilor de refugiați, atât de prezentă acum în realitatea europeană, îndeamnă autoritățile statale și comunitățile locale la reconsiderarea conceptelor, la dezvoltarea politicilor și a practicilor de integrare. În cadrul acestui proces complex, multidimensional – legal, economic, social şi cultural, accesul la educaţie reprezintă un pilon esenţial al politicilor care se adresează nevoilor specifice ale imigranților. 

Liniile directoare europene privind ocuparea forței de muncă, care sunt priorități comune în politicile naționale de ocupare a forței de muncă, recomandă ca statele membre să pună în aplicare o serie de măsuri care să garanteze că niciun tânăr nu este exclus din programele de formare sau de pe piața muncii. Strategiile sunt adaptate pentru a răspunde nevoilor specifice ale anumitor grupuri de tineri imigranți cu rezultate slabe pe piața muncii.

Citește mai mult: SISTEMUL DE EDUCAȚIE ȘI FORMARE A COPIILOR IMIGRANȚI ÎN DANEMARCA