(Partea a II-a)

ADHD/ADD

Elevii care prezintă tulburare hiperactivă cu deficit de atenție (ADHD) sau doar cu deficit de atenție (ADD) au dificultăți în filtrarea informațiilor, de aceea își pierd ușor concentrarea atenției, tind să dea răspunsuri înainte să gândească până la capăt și nu știu/ nu pot să se oprească din manifestări, deoarece au o activitate reglatorie foarte slabă.

Citește mai mult: MODALITĂȚI DE INTERVENȚIE PRIVIND DIFICULTĂȚILE DE ÎNVĂȚARE LA ELEVII CU CES

             Autorităţile publice locale sunt implicate proactiv ca elevii și tinerii cu CES să fie informați într-un mod accesibil și implicați activ în tot procesul, pentru a putea realiza alegeri și lua decizii referitor la parcursul educațional și profesional.

            Competențele cheie ale elevilor reprezintă un set de cunoștințe transferabile, multifuncționale și obiceiuri necesare pentru dezvoltarea personală și auto-realizare, incluziunea în viața socială și în câmpul muncii. Ele pot fi definite ca și cunoștințe de bază, abilități, puncte de vedere și comportamente vizibile din exterior ce duc spre succes la locul de muncă și în viața personală. Acestea combină competențele academice, profesionale, sociale și personale, atât cognitive, cât și noncognitive cum ar fi: gândirea critică, rezolvarea problemelor, interacțiunea, motivarea, perseverența, competența de a învăța cum să înveți și de a folosi informațiile,capacități socio-emoționale, creativitate, inovații, etică s.a.

Citește mai mult: ACCESUL LA EDUCATIE ON-LINE ÎN BUCUREŞTI

       Aprecierea reformelor din domeniul educației ține de optimizarea instituțiilor de învățământ, de schimbările aduse examenelor de capacitate/bacalaureat, Codul educației, de schimbările curriculare cu accent pe competențe, de implementarea educației incluzive.

Conținutul politicii educaționale vizează organizarea sistemului de învățământ, funcționarea instituțiilor de toate nivelurile, finanțarea învățământului, evaluarea, managementul, curriculumul, selectarea, formarea, perfecționarea și promovarea personalului didactic.

Citește mai mult: POLITICI SPECIFICE CREȘTERII ACCESULUI LA EDUCAȚIE PENTRU GRUPURILE DEZAVANTAJATE

            (Partea a II-a)

Zece tipuri de formare de grup

          Fritz Redl prezintă 10 tipuri de roluri jucate de persoana centrală (de lider) în procesul fundamental de formare al grupului, respectiv 10 tipuri/stiluri de leadership:

          Tipul 1: Suveranul patriarh (paternalistul)

          Ilustrare: Acest grup este alcătuit din copii de aproximativ 10 ani, dintre care majoritatea sunt în ultimele stadii ale „copilăriei”, chiar înaintea exploziei simptomelor de adolescenţă. Profesorul care se ocupă de ei are aproximativ următoarele trăsături: „Domn de o vârstă oarecare, cu aspect sever, dar nu neprietenos, hotărât, dar având în esenţă un comportament blând. El apără «ordinea şi disciplina», dar aceste valori sunt atât de bine înrădăcinate în el, încât nu se mai gândeşte explicit, ca să zicem aşa, la ele, în timp ce, reciproc, nimănui nu-i trece prin cap să le pună sub semnul îndoielii în prezenţa lui. El crede în munca susţinută şi bine făcută, ştie perfect ce aşteaptă şi nu permite nici un fel de îndoială în această privinţă din partea elevilor lui”. Atmosfera din clasă poate fi descrisă cu uşurinţă. Copiii acceptă valorile lui fără a le pune sub semnul întrebării. Emoţiile lor în raport cu profesorul sunt un amestec de dragoste şi veneraţie, cu un element de anxietate în toate circumstanţele în care nu sunt foarte siguri de faptul că el îi aprobă. De aceea, atât timp cât copiii se conformează codului său, se simt fericiţi şi în siguranţă, într-un cuvânt, protejaţi. Gândurile şi imaginaţiile care nu sunt conforme cu codul profesorului sunt suprimate în prezenţa acestuia. Glumele sau remarcele făcute de el sunt amuzante. în cazul în care un copil nu concentrează asupra lui adoraţia filială la fel de liber ca şi ceilalţi sau dacă face observaţii deplasate, gesturi necuviincioase ori dă dovadă de nesupunere, ceilalţi copii vor încerca un sentiment profund de indignare morală, chiar dacă au apreciat glumele acelui copil câteva minute mai devreme, în timpul recreaţiei. Toţi îşi iubesc profesorul şi au încredere absolută în el, dar niciodată nu trebuie să le treacă prin cap anumite gânduri în prezenţa lui. Când profesorul le pune întrebări sau îi implică în acţiune, ei se află sub impulsul de a plânge mai degrabă decât de a vorbi; dincolo de siguranţa fericită pe care o simt în prezenţa lui, există întotdeauna teama că o vor pierde, teamă care apare din când în când fără o cauză evidentă.

Citește mai mult: ROLUL LIDERULUI CA PERSOANĂ CENTRALĂ ÎN PROCESUL DE FORMARE A GRUPULUI ȘCOLAR