Pentru asigurarea unei dezvoltări incluzive, este crucial ca toţi tinerii români să aibă acces egal la educaţie de calitate. România oferă doar unui număr redus de elevi şansa de a excela. Cei din vârf dau dovadă de acelaşi nivel de cunoştinţe şi abilităţi sofisticate ca şi colegii lor din alte state UE şi OCDE. Însă mult mai mulţi tineri români nu stăpânesc competenţele de bază necesare participării pe deplin în societate.

Potrivit Programului de evaluare internaţională a elevilor (PISA) implementat de OCDE, aproape jumătate (40%) dintre elevii români nu deţin abilităţile cognitive fundamentale de care au nevoie pentru învăţarea pe tot parcursul vieţii şi ocupare productivă1 (OCDE, 2016). Ratele abandonului şcolar sunt în creştere, în special în mediul rural, şi unu din cinci elevi nu reuşeşte să treacă în învăţământul secundar superior, care este recunoscut de către majoritatea ţărilor ca fiind nivelul minim de studii necesar într-o economie a cunoaşterii. Asigurarea că toţi elevii români termină învăţământul secundar înzestraţi cu abilităţi fundamentale este esenţială pentru continuarea tranziţiei ţării spre un nivel superior de dezvoltare şi bunăstare.  Rolul evaluării şi examinării pentru îmbunătăţirea educaţiei

           Sistemele de educaţie eficiente prezintă un nivel ridicat de calitate şi echitate, oferind tuturor elevilor sprijin pentru a reuşi. Un sistem de evaluare şi examinare bine structurat poate încuraja învăţarea şi incluziunea în diverse moduri.

Citește mai mult: Bune practici pentru dezvoltarea educației incluzive în România

           În România există în prezent aproximativ 60.000 de copii cu dizabilităţi diverse care trăiesc în familii şi peste 1000 de copii instituţionalizaţi. Este în puterea noastră să sprijinim aceşti copii, oferindu-le accesul la educaţie şi recuperare. Trebuie să recunoaştem că încă nu suntem pregătiţi pentru acest lucru, în special viaţa comunitară prezentând un serios minus în acest sens.

      Normalizarea ca proces, reprezintă  modalitatea prin care se asigura accesul la tiparele existenţiale şi la condiţiile de viaţa cotidiană, pentru toate categoriile de persoane (B.Nirje). Transferând acest fapt în perspectiva educaţionala, normalizarea pleacă de la imperativul “toţi copiii au dreptul de a fi şcolarizaţi, într-un mediu cât mai normal posibil, iar scoală are menirea să valorizeze capacităţile de adaptare şi dezvoltare ale acestora, fără a pune în evidenţă dificultăţile lor”.

  Valorizarea unei persoane înseamnă “o creştere a valorilor”, respectiv a ceea ce face că o persoană să fie demnă de stimă celorlalţi.

Citește mai mult: Modalitati de intervenție personalizată în cadrul învățământului integrat

           Stilurile manageriale practicate la nivelul organizașiei școlare au efecte pozitive sau negative  asupra climatului școlar/educațional, asupra rezultatelor și eficienței activității.

          Una dintre cele mai cunoscute tipologii ale stilurilor de conducere este cea realizată de K. Lewin, R. Lippit și R. K. White, clasificare realizată în funcție de relația manager-subordonat. Autorii identifică două stiluri manageriale de bază, și anume:  stilul autoritar și stilul democratic.

Citește mai mult: INFLUENȚA STILURILOR MANAGERIALE ASUPRA CLIMATULUI ORGANIZAȚIONAL ȘCOLAR

          Climatul organizaţional, în general, desemnează totalitatea caracteristicilor psihosociale ale mediului în care fiecare colectiv îşi desfăşoară activitatea.

          Climatul organizațional școlar reprezintă o verigă esențială care influențează atât calitatea activității pedagogice în ansamblu, cât mai ales performanța profesională și școlară.

          Climatul organizaţional are determinări multiple: nivelul de pregătire şi competenţă al oamenilor, relaţiile dintre ei, motivaţia activităţii, interese, idealuri şi aspiraţii, modul cum sunt organizaţi şi conduşi, satisfacţiile pe care le trăiesc ca urmare a muncii şi activităţii în colectiv, astfel că efectele pe care le exercită nu trebuie privite în mod izolat, ci în context, în strânsă legătură cu ceilalţi factori obiectivi şi subiectivi ce determină climatul psihosocial.

Citește mai mult: FACTORI STIMULATORI AI CLIMATULUI ORGANIZAȚIONAL ȘCOLAR