Bază de date online cu bune practici pentru educație incluzivă de calitate

(Partea I)

          Liderul ca persoană centrală în grup se referă la persoana care concentrează atenţia celorlalţi, întruneşte aprecierea şi stima celorlalţi. Influenţa sa în colectiv rezultă adeseori din faptul că devine persoana de referinţă cu care doresc să se asemene ceilalţi, fiind luată drept etalon în aprecierile şi comparaţiile făcute de membrii grupului.

          În articolul său Psihologia colectivă şi analiza eului, publicat pentru prima dată în 1921, S. Freud numeşte persoana centrală: „individul în jurul căruia un grup se cristalizează, individul cu care ceilalţi se identifică”.

          Una dintre cele mai cunoscute încercări de a aplica ideile lui Freud la studiul leadership-ului în grup este aceea a lui Fritz Redl (1942).

Evaluarea persoanelor cu cerinţe educative speciale reprezintă un proces fundamental în psihopedagogia specială, prin care se urmăreşte cunoaşterea complexă a acestora în plan medical, psihologic, educaţional şi social a acestora, cuprinzând întreaga problematică întâmpinată de către acestia în mediul lor obişnuit de viaţă.

Evaluarea ne permite să ne pronunţăm “asupra stării unui fapt, proces la un anumit moment, din perspectiva informaţiilor pe care la culegem cu ajutorul unui instrument care ne permite să măsurăm în raport cu o anumită normă la care ne raportăm” (Etienne Brunswic).

Învățarea prin cooperare - acest sistem se referă la situația în care un elev acordă altui elev asistență, ca mediator, în scopul instruirii.

Sistemul de tip “tutore” poate fi de două feluri:

- elevii mari îi asistă pe cei mai mici decât ei;

- elevii de aceeași vârstă se asistă reciproc. (Oprea, C., L., 2009).

          

          Situaţiile de criză sunt evenimente ce perturbă desfăşurarea normală a vieţii şi activităţii, produc efecte nedorite acolo unde apar şi se manifestă. De aceea, este necesară cunoaşterea vieţii şi activităţii specifice organizației școlare, pentru a putea anticipa apariţia unor situaţii de criză, pe de o parte, şi pentru a adopta măsurile ce se impun pentru a-i limita efectele nedorite, pe de altă parte.

          Situaţiile de criză trebuie gestionate de o manieră adecvată, adică oportun, flexibil, operativ şi în sensul evoluţiei ascendente a vieţii şi activităţii perturbate de un asemenea fenomen.

          Modalitățile de gestionatre și intervenție în situații de criză, recomandate de diverși autori pentru manageri, în general, sunt aplicabile și la nivelul organizației școlare -  managerul școlar/ cadrul didactic în calitate de manager al clasei de elevi.

          În acest sens, Daniel Gh. Luchian (1997) recomandă o serie de pași pe care trebuie să-i parcurgă un manager în gestionarea și intervenția optimă în cazul unor situații de criză. Prezentăm, în continuare, recomandările autorului menționat anterior.