Medierea școlară este o activitate reglementata încă din 2007 și prevede o arie largă de activități și atribuții a mediatorului școlar. Medierea școlară constă în facilitarea dialogului școală-familie-comunitate, îmbunătățirea imaginii și încrederii în instituțiile de învățământ, monitorizarea copiilor în ceea ce privește incluziunea școlară, elaborarea și implementarea programelor de incluziune școlară, elaborarea de rapoarte în ceea ce privește situația copiilor defavorizați în scopul identificării soluțiilor optime pentru asigurarea accesului egal la educație al copiilor, informarea autorităților responsabile în ceea ce privește eventualele încălcări ale drepturilor copilului și sprijinirea în demersurile acestora pentru soluționarea situațiilor respective, etc.

Legea Educației prevede că toate Centrele Județene de Resurse și Asistență Educațională organizează, monitorizează și coordonează, printre alte activități și servicii educaționale, și servicii de mediere școlară, furnizate de mediatorii școlari. Aceeași lege prevede, că mediatorul școlar face parte din personalul didactic auxiliar. Astfel, pentru a fi mediator școlar, este nevoie de absolvirea unei instituții de învățământ superior cu diplomă de licență cu specializarea asistență socială sau absolvirea cu diplomă de bacalaureat a liceului pedagogic, specializarea mediator școlar, ori absolvirea cu diplomă de bacalaureat a oricărui alt profil liceal, urmată de un curs de formare profesională cu specializarea mediator școlar.

Legea Medierii are norme în ceea ce privește medierea și serviciile de mediere a conflictelor.

Citește mai mult: Medierea școlară- bună practică a managementului educațional

Atractivitatea şcolii pentru elev, modul în care părintele va coopera cu profesorii în formarea copilului/adolescentului depind foarte mult de prima zi de şcoală.

Profesorii au menirea de a face şcoala atractivă în egală măsură pentru elevi şi părinţi şi vocaţia de a-i ajuta pe părinţi în o mai profundă înţelegere a rolului pe care-l joacă în viaţa copiilor lor. Înscrierea copilului la şcoală nu înseamnă transfer de responsabilitate de la părinte către şcoală, ci stabilirea unei relaţii de cooperare şi o responsabilitate comună a doi parteneri cu roluri şi atribuţii diferite. Odată cu clasa întâi, începe şi ”şcoala pentru părinţi”.

Buna practică pe care o prezentăm în continuare a fost concepută pentru ciclurile secundare, dar există elemente ce pot fi preluate ca bună practică inclusive pentru ciclul primar, cum ar fi scrisoarea şcolii către părinţi, iar subiectele pot fi adaptate şi pentru necesităţile acestui ciclu. Unul dintre obiectivele urmărite este sprijinul acordat părinţilor în conştientizarea rolului pe care-l joacă în viaţa de elev a copilului lor.

Citește mai mult: Școala părinţilor- comunicarea cu adolescenţii

          Este incontestabilă importanța parteneriatul şcoală – agenți economici, acesta având ca effect indirect o mai bună corelație dintre oferta şi cererea pe piața muncii (corelarea rețelei şcolare, structurată pe filiere, profiluri, specializări şi calificări profesionale în funcție de nevoile educaționale locale şi naționale).

De asemenea, parteneriatul menționat poate asigura integrarea socială prin diferențiere a absolvenților, în funcție de competențe şi opțiuni, transmiterea unor valori precum responsabilitatea, respectul pentru muncă şi valorile produse de către aceasta, etc..

Parteneriatul școală- agenți economici poate fi realizat cu succes la toate nivelurile de învățământ,stfel, pentru ciclul primar şi gimnazial se pot organiza vizite la agenții economici, lecții deschise, sponsorizări acordate de agenții economici pentru diverse manifestări, participări ai unor reprezentanți ai agenților economici la lecții care să aibă ca obiectiv educația economică a micilor şcolari etc.

Citește mai mult: Implicarea agenților economici în viața școlii

Activitatea didactică, ca formă superioară de activitate umană, implică și solicită intens atât capacitatea, cât și conduita empatică.  

Prezența empatiei la cadrele didactice se regăsește printr-o dublă funcționalitate:

­         motivațională (energizantă) -  nevoia de transpunere în psihologia elevului pentru a-1 înţelege şi aprecia cât mai exact;

­         performanţială (aptitudinală) - însuşire de personalitate aptă să transceadă psihologia elevului în scopul eficientizării actului instructiv-educativ.

    Empatia reprezintă capacitatea de a conştientiza, înţelege şi evalua stările, gândurile şi acţiunile celuilalt, „transpunerea psihologică a Eului în psihologia altei persoane” (Marcus, 1997, p. 11).

          Relaţia profesor – elev este o relație complexă care implică un dialog permanent între cei doi factori, educat şi educator, o comunicare reciprocă, angajând toate laturile personalităţii acestuia. Performanța și competența cadrului didactic, succesul activității didactice nu pot fi concepute în afara empatiei, implicată fie în mod direct, fie indirect.

Citește mai mult: CONDUITA EMPATICĂ ÎN ACTIVITATEA DIDACTICĂ