Deosebirea dintre inteligenţă emoţională - al cărui nivel de structurare se apreciază prin coeficientul emoţional (EQ) - şi inteligenta academică/cognitivă - care se raportează la gândirea logică şi se dobândeşte în şcoală, fiind evaluată prin coeficientul intelectual (IQ) se referă la două moduri diferite de cunoaștere: una bazată pe afectivitate și cealaltă pe rațiune.

Interesant este de cunoscut modul în care cele două tipuri de inteligență se idefernțiază, pe de o parte, și modul de manifestare diferit al celor două tipuri de inteligență în funcție de gen, pe de altă parte.

În acest sens, J. Block (apud Roco, 2004) a stabilit profiluri tipologice pentru persoanele de gen masculin și, respectiv, feminin, aflate în una din  următoarele două situaţii:

Citește mai mult: DEZVOLTAREA ȘI ANTRENAREA INTELIGENȚEI EMOȚIONALE

          Steve Hein (1996) consideră că în formarea inteligenței emoționale un rol important îl au experienţele de viaţă din timpul copilăriei, cele datorate părinţilor, precum și cele datorate profesorilor, mediului social şi cultural, experiențe care pot favoriza sau, dimpotrivă, pot leza manifestarea potențialului genetic înnăscut pentru inteligenţa emoțională.

            Formarea, dezvoltarea și antrenarea inteligenei emoționale, creșterea nivelului inteligenţei emoţionale/ cotentului emoțional (EQ) şi a „culturii emoţionale" presupune parcurgerea mai multor faze/ etape/ niveluri.

            Conform concepției lui S. Hein sunt necesare următoarele faze a căror parcurgere succesivă implică și grade de dificultate crescânde privind inteligenţa emoțională:  

Citește mai mult: NIVELURI DE EVALUARE A INTELIGENȚEI EMOȚIONALE

CONCURSUL: ŞCOLI PENTRU UN VIITOR VERDE – REZERVAŢII NATURALE

                                                            Pe copil îl educă tot ce îl înconjoară: câmpia, pădurea, râul, marea, munții, rândunelele, cucul.

C. Mihăescu

            Scopul programului educațional <<Școli pentru un viitor verde>> urmărește realizarea de activități instructiv-educative, cu scopul de a informa preșcolarii, elevii, cadrele didactice, părinții și comunitățile locale în legătură cu problemele actuale de ecologie, dar și de a dezvolta în rândul copiilor responsabilitatea față de comunitatea și mediul în care aceștia trăiesc și învață. 

Proiectul a plecat de la ideea că școala trebuie să fie un loc în care toată lumea se gândește la binele celorlalți și la un viitor cât mai bun și mai curat, pe o planetă în care oamenii trăiesc în armonie cu natura. In afară de cifre și litere, școala trebuie să „livreze” copiilor bazele unui simț civic dezvoltat, ale unei responsabilități față de mediul și comunitatea în care trăiesc.

Citește mai mult: ȘCOLI PENTRU UN VIITOR VERDE

Mulţi copii se chinuie în şcoli... pentru că felul în care li se predă este incompatibil cu felul în care învaţă.

Peter Senge

Centrarea procesului educaţional asupra elevului presupune preocuparea permanentă a profesorilor pentru cunoaşterea elevului ca individualitate şi adaptarea programelor de formare 

la profilul acestuia.

De-a lungul timpului, metodele de învățare centrate pe elev au fost îndelung cercetate, oamenii de știință formulând mai mute definiții pentru acestea:

-          Mediul învăţării centrate pe elev se concentrează în primul rând asupra satisfacerii nevoilor elevului, în timp ce mediul învăţării centrate pe materie se concentrează în primul rând asupra unui set de cunoştinţe. Clasen, R.E. & Bowman, W.E. (1974)

-          Învăţarea centrată pe elev) le oferă elevilor o autonomie şi un control mai mare în privinţa alegerii subiectului, a metodelor de învăţare şi a ritmului de studiu. Gibbs, G. (1992)

-          Învăţarea centrată pe elev se referă la situaţia în care elevii lucrează atât în grupuri cât şi individual pentru a explora probleme şi a procesa activ cunoştinţele, mai degrabă decât a fi nişte receptori pasivi ai acestora. Harmon, S.W. & Hirumi, A., (1996)

-          Învăţarea centrată pe elev descrie modalităţi de a gândi despre învăţare şi predare ce pun accentul pe responsabilitatea elevului pentru activităţi de genul plănuirii învăţării, interacţiunii cu profesorii şi alţi elevi, cercetării şi evaluării învăţării. Cannon, R. (2000)

Citește mai mult: Metode de învățare centrate pe elev