În învăţământ actele de corupţie direct asociate procesului didactic pot apărea la toate nivelurile – educaţionale.

Actele de corupţie din sistemul educaţional au consecinţe pe termen mediu şi lung asupra întregului sistem educațional.

Pentru preîntâmpinarea actelor de corupție în învățământul românesc au fost luate măsuri precum: introducerea unor măsuri de prevenire, cum ar fi supravegherea video la examenele de bacalaureat, supravegherea video a sălilor de clasă și chiar a întregii școli prin realizarea unor investiţii în infrastructura şcolară.

Pentru prevenirea fenomenului de corupţie cadrele didactice ar trebui instruite în domeniul educaţiei anticorupţie. Este necesară asigurarea transparenţei în procesul de înscriere, admitere, transfer şi absolvire a elevilor în sistemul educațional, consolidarea integrităţii personalului din sectorul educaţional prin aprobarea, implementarea şi monitorizarea aplicării Codului de etică pentru învăţământul preuniversitar, consolidarea unor sisteme interne de management şi asigurare a calităţii la nivelul unităţilor şcolare care să asigure transparenţa şi responsabilitatea instituţională cu privire la aspectele legate de etica profesională şi de performanţele profesionale.

Citește mai mult: Integritate versus corupție în educație

Implementarea educaţiei incluzive se află în etape diferite în statele europene, acest lucru fiind determinat de faptul că procesul educaţiei incluzive este în continuă evoluţie, fiind rezultatul eforturilor conjugate ale reprezentanţilor comunităţii internaţionale, ale instituţiilor naţionale şi ale factorilor de decizie locali.

În orice act de educaţie se întrepătrund trei dimensiuni importante: politicile, practicile şi cultura. Se porneşte de la un cadru de inţelegere, de la obiective şi direcţii ale acţiunilor. Se vehiculează şi se operează cu un set de practici care antrenează schimbările preconizate prin obiective. Întreaga acţiune se derulează într-un context anumit, într-o situaţie educaţională care surprinde un cadru cultural specific. Fiecare din aceste elemente este la fel de important. De aceea construcţia unei educaţii pentru toţi ia în calcul schimbările necesare, obţinute prin procesul organizat al invăţării în aşa fel încât să se construiască politici ale incluziunii, să se dezvolte practici incluzive pentru ca în final să apară şi să se organizeze o cultură a incluziunii. Pentru a analiza şi descrie o şcoală incluzivă pot fi folositi o serie de indicatori (Dezvoltarea practicilor incluzive în şcoli - Ghid managerial, 1998, MEC, UNICEF).

Citește mai mult: DEZVOLTAREA CULTURII INCLUZIVE ÎN UNITĂȚILE DE ÎNVĂȚĂMÂNT PREȘCOLAR

Intr-o societate modernă, educația are un rol foarte important în dezvoltarea societății în ansamblul său.

Dreptul la educaţie face parte din categoria drepturilor fundamentale ale omului.[1] Prin intermediul dreptului la educaţie sunt transmise valorile, limba, religia, obiceiurile şi alte elemente culturale ale societăţii.

Dreptul la învăţătură este parte componentă a dreptului la educaţie, la care orice om are vocaţie, dar şi mijlocul prin care se formează şi se perfecţionează forţa de muncă. El are un mare impact în societate, statul fiind implicat în realizarea sa. Statul garantează dreptul la învăţătură tuturor cetăţenilor. Învăţământul de toate gradele se desfăşoară în limba română. Persoanele aparţinând minorităţilor naţionale au dreptul de a învăţa în limba lor maternă. Ele au acces la toate formele de învăţământ din ţara noastră, atât la cele cu predare în limba majoritară cât şi la cele cu predare în limbile minorităţilor naţionale sau cu predare într-o limbă de circulaţie internaţională.

Citește mai mult: ANALIZA ORGANIZĂRII ȘI FUNCȚIONĂRII ÎNVĂȚĂMÂNTULUI ÎN LIMBILE MINORITĂȚILOR NAȚIONALE ÎN ROMÂNIA

         Incluziunea reprezintă esenţa unui sistem educaţional ce se caracterizează, printre altele, prin implicarea activă a familliei și comunității în programele şcolii. Astfel, în  reuşita educaţiei incluzive un rol important revine familiei.

          Relaţia familie-şcoală se bazează pe încredere. Comunicarea eficientă asigură încrederea reciprocă.     

          Pentru optimizarea relaţiei dintre cadrele didactice și părinți, este nevoie de a îmbina variate forme şi metode de colaborare a şcolii cu familia:

§  Şedinţele cu părinţii -  oferă acestora ocazia de a se cunoaşte între ei, de a acţiona ca o echipă, de a secunoaşte reciproc cu cadrele didactice, de a discuta aspecte privind programul şcolar, de a afla despre progresele sau regresele copiilor, schimbările intervenite în evoluţia acestora.

§  Lectoratele cu părinţii - cu teme diverse prin care părinţii sunt informaţi cu privire la importanţa cunoaşterii personalităţii propriului copil, aprecierea corectă a comportamentelor copiilor, măsuri şi soluţii pentru ignorarea sau limitarea comportamentelor negative, tehnici şi metode prin care î-şi pot ajuta copilul la lecţii.

§  Consultaţiile individuale (convorbirile) - oferă prilejul abordării individualizate a problemelor cu care se confruntă copilul sau părintele, se pot oferi sfaturi, părinţii pot furniza informaţii mai intime pe care nu doresc să le facă publice, dar sunt relevante pentru educaţia şi instrucţia copilului.

§  Convorbirile telefonice – facile ca urmare a expansiunii telefoniei mobile, precum şi a timpului limitat al părinţilor şi cadrelor didactice.

Citește mai mult: OPTIMIZAREA RELAȚIEI CADRE DIDACTICE - PĂRINȚI