Bază de date online cu bune practici pentru educație incluzivă de calitate

Asociația “Rețeaua Națională de Informare și Cooperare pentru Integrarea în Comunitate a Copiilor cu Cerințe Educative Speciale” (RENINCO) România este o asociație care a fost înființată la data de 30.03.1998 și are ca scop sprijinirea și promovarea integrării în comunitate a copiilor cu cerințe educative speciale (CES).

            Obiectivele principale ale Asociației sunt:

- Constituirea unei structuri de parteneriat între organizaţii neguvernamentale, reprezentanţii instituţiilor, părinţi, specialişti interesaţi şi implicaţi în realizarea scopului;

- Formarea şi dezvoltarea unei reţele active de informare, comunicare şi schimb de experienţă prin:

- Încurajarea şi facilitarea informării şi cooperării între membri;

- Promovarea şi dezvoltarea comunicării dintre membri şi autorităţi, la nivel regional şi local;

Copilul reprezintă una dintre categoriile de populaţie puternic dezavantajate din societatea românească actuală, care a cumulat multe probleme şi riscuri grave pe termen mediu şi lung. Comparativ cu generaţia adultă, mai mulţi copii trăiesc în condiţii materiale şi sociale precare.     

Relansarea efortului public în domeniul social depinde de resursele financiare disponibile dar şi de construcţia instituţională. O societate incluzivă social, pentru întreaga populaţie şi în mod special pentru copil reprezintă un obiectiv esenţial în perspectiva integrării în Uniunea Europeană.

Instituţiile publice implicate în protecţia copilului, împreună cu organizaţiile nonguvernamentale şi chiar cu parteneri economici privaţi au iniţiat în ultima perioadă programe care indică o nouă abordare. Legea protecţiei copilului reprezintă un argument pentru această nouă direcţie.  

Cunoașterea elevilor în prima zi de şcoală

Cum identificăm răspunsuri răspunsuri la întrebarea „Cum să ne cunoaştem elevii?”

Provocarea pentru un cadru didactic este cunoaşterea fiecărei eleve/ a fiecărui elev. Odată cunoscut stilul de învăţare sau tipul de inteligenţă dominant sau care este motivaţia pentru învăţare a unui elev, trebuie dezvoltate materiale de învăţare adecvate lui în scopul dezvoltării de noi abilităţi care să-i fie utile în timpul şcolii, dar mai ales după aceea. Fiecare cadru didactic are responsabilitatea cunoaşterii elevilor pentru a le descoperi şi dezvolta potenţialul şi pentru a-i ajuta pe ei să se cunoască. Vor fi uşor de atins etapele necesare dacă vor fi abordați ca individualităţi şi nu ca parte a unui grup.

         Reducerea semnificativă a numărului de tineri care părăsesc timpuriu şcoala este o investiţie esenţială nu numai în viitorul fiecăruia dintre tineri ei şi pentru prosperitatea şi coeziunea socială viitoare a UE, în general.

        Reducerea procentului de părăsire timpurie a şcolii deschide, de asemenea, calea realizării celorlalte obiective ale strategiei Europa 2020. Prin impactul său direct asupra capacităţii de inserţie profesională a tinerilor, ea contribuie la sporirea integrării pe piaţa muncii şi astfel, la realizarea obiectivului principal al atingerii unei rate de ocupare de 75% pentru femeile şi bărbaţii cu vârsta cuprinsă între 20 şi 64 de ani.

 

          S. Atkinson (2000) a arătat, în cadrul cercetărilor, că există o corelație pozitivă între motivaţia elevilor şi motivaţia cadrelor didactice:

­         cadre didactice motivate înseamnă elevi motivaţi;

­         cadre didactice nemotivate favorizează apariţia lipsei de motivaţie elevilor.

          C. Mamali (1981) a elaborat modelul dinamico-evolutiv al motivației, conform căruia evoluția/ dezvoltarea sistemului motivațional al persoanei/ grupului se realizează ca urmare a interacțiunii reciproce. Acest model este deosebit de util în practica educațională: