Bază de date online cu bune practici pentru educație incluzivă de calitate

 ORGANIZAREA SUPORTULUI PENTRU DIVERSITATE

          INDEXUL INCLUZIUNII ŞCOLARE

         Dimensiunile de bază ale educaţiei incluzive pot fi identificate, evaluate și interpretate cu ajutorul Indexului incluziunii școlareelaborat în Marea Britanie, de către doi autori - Tony Booth și Mel  Ainscow – prin colaborarea, pe o perioadă de 3 ani, cu diverși specialiști experimentați în promovarea implementării educaţiei incluzive în şcoli (cadre didactice, părinţi, pedagogi, cercetători şi reprezentanţi ai unei organizaţii a persoanelor cu dizabilităţi). Prima versiune publicată a apărut în anul 2000, iar cea de a doua - în 2002.    

 

            Este de dorit ca într-o lume care tinde spre regionalizare, europenizare și globalizare,  cum este lumea în care traim, să vorbim cel puțin o limbă străină dacă nu mai multe. Monolingvismul a devenit o chestiune perimată, care amintește de alte vremuri, reprezentând un handicap major pentru o persoană ancorată în realitățile acestor ani. Pe de altă parte, cunoașterea limbilor străine nu este doar o chestiune de modă a Timpului, cum era, spre exemplu, învățarea limbii franceze cu două secole în urmă ca semn al educației alese și al clasei sociale. Să vorbim limba engleză și încă o limbă pe lângă ea a devenit în prezent o condiție de bază pentru a putea desfășura orice profesie la un nivel acceptabil în contextul actual.

            În aceste condiții, una dintre principalele preocupari ale părinților când vine vorba de pregătirea școlară a copiilor lor se referă la învățarea limbilor străine. Lumea tehnologizată din prezent ușurează mult acest demers: copiii aud zilnic limbi străine la televizor, în filme, ascultă melodii cu versuri în aceste limbi, mai ales engleză. Ei devin astfel familizarizați cu sunetele limbii engleze sau ale altor limbi străine și învață chiar cuvinte ale acestor limbi, fiind expuși constant influenței limbilor străine.

            Societatea în care trăim este într-o continuă mişcare. Este un mediu dinamic, în care omul este constrans să trăiască într-un ritm alert şi să fie mereu pe fugă. Societatea și școala noastră sunt un amestec de promisiuni excepţionale şi de perspective neliniştitoare, de evoluţii dezirabile şi de izbucniri tehnologice necontrolabile. În urmă cu câţiva zeci de ani educaţia primită în şcoală putea să fie, în cele mai multe cazuri,suficientă pentru întreaga viaţă a unui individ, astăzi situaţia schimbându-se dramatic.

              Educaţia omului modern trebuie să depăşească stadiul de educaţie orientată pe nivel (limitată ca număr de cursanţi şi perioadă de timp) şi să se orienteze către o educaţie continuă, capabilă să îl pregatească pe individ oriundes-ar afla şi nelimitat în timp.

                Conform directivei Directivei 2008/52/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 mai 2008 privind anumite aspecte ale medierii în materie civilă și comercială se aplică următoarele definiții ale medierii și mediatorului: (a) „mediere” înseamnă un proces structurat, indiferent cum este denumit sau cum se face referire la acesta, în care două sau mai multe părți într-un litigiu încearcă, din proprie inițiativă, să ajungă la un acord privind solutionarea litigiului dintre ele, cu asistența unui mediator.

 

            Creșterea implicării părinților în activitățile școlii este o bună practică de care țin seama sau ar trebui să țină seama toate unitățile școlare din învățământul preuniversitar. Un factor important pe care îl vom explica în alte două livrabile este, legat de creșterea implicării părinților în activitățile școlii – comunicarea acestora cu școala și diversele perspective teoretice - și de aici și practice, pe care le presupune comunicarea interumană.