- Sunteți aici:
-
Acasă
- Bază de date online cu resurse educaționale pentru susținerea educației incluzive de calitate
Bază de date online cu resurse educaționale pentru susținerea educației incluzive de calitate
Șanse egale tuturor copiilor
Piaget vorbea despre adaptare în termeni de “asimilare şi acomodare” în cadrul interacţiunii om-mediu. Adaptarea este, acordul individului cu mediul, presupunând acomodarea optimă şi răspunsul favorabil la solicitările şi exigenţele sale. Aceasta constă în “ansamblul reacţiilor prin care un individ îşi ajustează structura sau comportamentul pentru a aputea răspunde armonios condiţiilor de mediu şi noilor experienţe” (M. N. Turliuc, 2007, p. 11).
Un elev adaptat din punct de vedere şcolar este acela care şi-a însuşit cu succes rolul și statusul de elev. Spre deosebire de adaptarea şcolară care reprezintă un deziderat major, inadaptarea şcolară este un fenomen de mare amploare, care se doreşte limitat şi pe cât posibil controlat. Pregătirea copilului pentru o bună adaptare la cerinţele şcolii se face încă din primii ani de viaţă ai copilului, în familie şi la grădiniţă, premergător perioadei şcolare.
Depăşirea unor obstacole
Învăţarea presupune depăşirea unor obstacole, eliminarea unor dificultăţi apărute în timpul studiului individual sau colectiv.
Mulți elevi cu dificultăți de învățare au eșecuri școlare, datorită limitării in prelucrarea anumitor tipuri de informații, ceea ce deterimină diverse dificultăți. Elevii cu dificultati de învățare au câteva caracteristici. Printre acestea sunt:
- lipsa organizarii,
- socializare dificilă,
- predispunere la accidente,
- adaptare dificilă la schimbari,
- hiperactivitate sau letargie,
- lipsa atenției,
Atitudinea societăţii
Spre deosebire de boală, deficienţa este o stare de invaliditate, de pierdere sau inexistenţă congenitală a unei aptitudini a individului. Această inaptitudine îl diferenţiază de ceilalţi indivizi, la care aptitudinea este prezentă. Pierderea aptitudinii la deficienţi poate fi parţială sau totală, poate interveni pe parcursul vieţii individului sau poate avea un caracter congenital, înnăscut sau dobândit ereditar. Deşi unele surse susţin că există diferenţe de sens între termenii: handicap, dizabilitate sau deficienţă, din punct de vedere lingvistic ele au acelaşi sens. Cuvântul handicap, care are prioritate istorică- fie că provine din limba franceză sau din cea engleză- are aceeaşi valoare semantică cu englezescul disability: dezavantaj fizic ca urmare a unei deficienţe senzoriale sau motorii, stânjeneală, piedică, obstacol. Diferenţa o realizează ştiinţele care le folosesc, primul fiind folosit preponderent în literatura medicală, iar cel de-al doilea folosit cu predilecţie în ştiinţele socio-umane.
Valorizarea elevilor
După absolvirea școlii, toți copiii, deci și cei cu dizabilități sau cu cerințe speciale, ar trebui să beneficieze de șansa de a participa activ la viața socială. Dificultățile care apar în procesul integrării apar mai ales datorită modului nostru de a percepe acest proces. Ce înseamnă acest lucru? Acest lucru înseamnă în primul rând stabilirea unor relații de susținere, de atitudine, de politețe.
Computerul instrument necesar
Principalele categorii de tulburări de limbaj şi comunicare sunt:
§ tulburări de limbaj (speech disorders);
§ tulburarea sunetelor vorbirii/fonemelor (speech sound disorder);
tulburarea de fluenţă cu manifestare la copil (bâlbâială) (hood-onset fluency disorder-stuttering),
§ tulburări de comunicare socială (pragmatică) communication disorder);
§ alte tulburări nespecificate de limbaj.