- Sunteți aici:
-
Acasă
- Bază de date online cu resurse educaționale pentru susținerea educației incluzive de calitate
Bază de date online cu resurse educaționale pentru susținerea educației incluzive de calitate
Din punct de vedere psihologic limbajul face parte dintr-o clasa mult mai vasta de fenomene - conduitele simbolice - alaturi de gesturi, arte figurative, mimica, etc. La baza tuturor acestor fenomene, inclusiv a limbajului, se afla functia semiotica. Functia semiotica desemneaza capacitatea de a utiliza semne/simboluri, adica semnificanti ca inlocuitori ai obiectelor si de a opera cu acestia in plan mintal. Limbajul verbal este una dintre formele manifestare a functiei semiotice. Mimica, gesturile, imagistica, desi sunt forme ale functiei semiotice nu sunt identice cu limbajul verbal. Acesta din urma a aparut ca urmare a supunerii functiei semiotice la rigorile comunicarii sociale, drept cel mai adecvat si mai economic dintre toate, corespunzand cel mai bine cerintelor fixarii si transmiterii de informatie. Limbajul verbal apare deci la intersectia functiei semiotice cu comunicarea.
Descoperirea Celuilalt
Conform lui Michel Foucault, etnologia, psihologie sau lingvistica, câtă vreme contrazic concepţia obiectivistă a omului nu sunt altceva decât contraştiinţe. Omul a devenit centrul preocupărilor de studiu odată cu descoperirea Celuilalt, mai precis, idată cu formularea ipotezei Celuilalt ca om („om ca mine”). În sec. al XVI-lea, Michel de Montaigne scria eseul „Comment peut-on être Persan?”, prin care, simbolic şi sintetic, civilizaţia europeană, nu foarte bătrână, recent statornicită pe o linie de prosperitate materială după un Ev Mediu turbulent, încerca să formuleze o formă de acceptare sau de tolerare a Celuilalt nu ca duşman, ci ca alteritate pură, neutră. Conform lui Marc Aug , evoluţia acestei linii de concepţie a fost marcată de 1) descoperirea alterităţii, 2) de precizarea identităţii şi 3) de acceptarea pluralităţii.
Citește mai mult: Despre Noi și Ceilalți în teoria antropologică
Cultura, expresie a comunităţii locale
Ca mod de expresie, de exprimare de sine și de ființare a unei comunități sau societăți, cultura este forma fundamentală și generală de comunicare și baza oricărei socializări, a educațiilor formale sau informale.
Cultura are, sumarizând, trei accepţiuni:
1) Cultura este esenţa definitorie a unui popor, specificul etnic (aşa cum este teoretizată de către Johann Gottfried Herder, Friedrich Wilhem Schelling, Georg Wilhelm Friedrich Hegel, Friedrich Schiller ş.a.). În 1858, Heinrich Riehl, profesor de statistică şi istorie culturală, consacra volkskunde, ştiinţa care urmăreşte aplicarea legilor naturii în viaţa popoarelor; conceptele-cheie ale acestei ştiinţe erau sintetizate prin „cei patru S”: stamm (trunchi, neam), sprache (limbă), sitte (obiceiuri, moravuri), siedelung (locuire).
Arta este în esenţă cea mai profundă expresie a creativităţii umane. Pe cât dedificil de definit, pe atât de dificil de evaluat, având în vedere faptul că fiecare artist îşi alege singur regulile şi parametrii de lucru, se poate spune totuşi că arta este rezultatul alegerii unui mediu, a unui set de reguli pentru folosirea acestui mediu şi a unui set de valori ce determină ce anume merită a fi exprimat prin acel mediu pentru a induce un sentiment, o idee, o senzaţie sau o trăire în modul cel mai eficient posibil pentru acel mediu. Prin modul său de manifestare, arta poate fi considerată şi ca o formă de cunoaştere (cunoaşterea artistică).
Ca in cazul oricărui copil, viitorul său este influentat de viziunea pe care o au părintii și de angajamentul in vederea realizării visurilor acestuia.
Copiii cu dizabilități au aceleași nevoi ca orice alt copil - să invețe, să se joace, să fie acceptați, să aibă prieteni și să fie iubiți de părinți. Indiferent de dizabilitatea copilului, unul dintre cele mai importante lucruri de care să se i-a aminte este să se considere copilul in primul rând ca un copil și dizabilitatea sa doar ca o parte a ceea ce este copilul.
Părinții au reacții amestecate și diferite când află că fiul sau fiica lor are o dizabilitate. Modul in care afla despre dizabilitatea copilului poate avea un impact asupra reactiei emotionale. Pot fi destul de norocosi sa afle despre dizabilitatea copilului de la cineva care are cunostinte despre dizabilitate si are o atitudine pozitiva in legatura cu persoanele cu dizabilitati. Din nefericire, nu intotdeauna se intampla asa. In cazul in care nu afla despre beneficiile pozitive ale situatiei de a avea un copil cu dizabilitati, atunci nu s-a spus tot. Poate fi de ajutor sa nu uite acest lucru pe masura ce se vor confrunta cu necunoscutul.