Comunicare şi interculturalitate

A. Concepții asupra comunicării referitoare la conținut. Majoritatea concepţiilor psihosociologice moderne tratează „înţelegerea” ca demers ce presupune şi un proces de interpretare a conținuturilor, adică de „sporire a cunoaşterii semnificaţiilor culturale ale relaţiilor istorice concrete, scop căruia, alături de alte mijloace, îi slujeşte şi activitatea de construire de noi concepte şi de analiză critică a celor existente” (Weber, [1904] 2001, p. 65). În această perspectivă, pentru a explica un fapt sau fenomen sau comportamentul unei persoane, este nevoie de înţelegerea şi interpretarea sa sau, în formularea lui Max Weber, de „comprehensiune”, identificarea empatică a spiritului celui care caută să cunoască cu semnificaţiile esenţiale manifeste în activitatea concretă a unui subiect social. Cu alte cuvinte, înţelegerea înseamnă deţinerea în comun a sensurilor faptelor, lucrurilor sau persoanelor. Două sau mai multe persoane diferite, dar care aparţin de aceeaşi comunitate (de rudenie, de vecinătatea, de prietenie etc.), au posibilitatea de a înţelege în acelaşi fel – sau în moduri similare, extrem de apropiate – un fapt. În limbaj antropologic, se poate vorbi despre împărtășirea acelorași moduri de înțelegere a simbolurilor.

Citește mai mult: INTERCULTURALITATE ÎN EDUCAȚIE ȘI COMUNICARE

Cunoaşterea comună, cultura și integrarea socială și comunitară

Între cunoaşterea comună şi cea filosofică, științele sociale rezolvă problema cunoaşterii realităţii, a „cunoaşterii” şi a „realităţii” prin raportare atât la partea aplicativă, a rezolvării problemelor ce compun existenţa concretă a persoanelor, cât şi prin raportare la modul în care conceptele elaborate în legătură cu cei doi termeni, modul lor de interpretare şi înţelegere transfigurează nu numai atitudinile şi acţiunile persoanelor care se raportează la ele, ci chiar creează o structură supraindividuală de raportare. Omul obişnuit nu se preocupă de ceea ce este „real” sau de ceea ce „ştie” decât dacă are de rezolvat o problemă practică; el porneşte de la realitatea acelei probleme şi îşi utilizează propriile cunoştinţe pe care le are pentru rezolvarea ei. Dacă el vrea să înţeleagă şi să interpreteze o „realitate” pe care o percepe nu raportată la o „problemă” ce trebuie rezolvată, ci la acea realitate-în-sine, dacă vrea să înţeleagă originea, dimensiunile, consistenţa acelei realităţi-în-sine şi astfel să genereze o „reprezentare” a ei, în cadrul unui demers de cunoaştere abstractă, omul, ca autor al cunoaşterii, adoptă poziţia filosofului. Sociologul măsoară şi cercetează intervalul dintre cele două feluri de raportare, cercetând, cu meticulozitate, diferenţa între cele două „realităţi” şi operând, deopotrivă, cu cele două tipuri de „cunoaştere”.

Citește mai mult: COMUNITATE ȘI ETNICITATE. CÂTEVA PRECIZĂRI TEORETICE

În interiorul unei clase de elevi pe lângă raporturile obligatorii, reglate şi controlate social (aspectul formal), există şi relaţii interpersonale, psihologice. Aspectele informale se raferă la relaţiile de prietenie sau de duşmănie, opiniile intime, convingerile, grupările spontane în funcţie de afinităţi. Profesorii, prin natura muncii lor, trebuie să-şi adapteze demersul didactic şi managementul clasei în funcţie de asemenea relaţii care se manifestă în interiorul colectivelor de elevi cu care lucrează. Interacţiunile din interiorul clasei de elevi pot fi analizate din două puncte de vedere: relaţiile profesori-elevi și relaţiile elevi-elevi. În interiorul clasei de elevi se stabilesc relaţii multiple, atât pe verticala structurii organizatorice, cât şi pe orizontală.

Relaţiile pe verticală în interiorul clasei sunt relaţiile de conducere, care se stabilesc între membrii grupului şi liderii formali sau informali. Acestea pot fi relații autoritare, de dominare, atunci când liderul are tendinţa de a da ordine, de a da comenzi neaşteptate, de a  critica sau de a lăuda fără obiectivitate, relaţii democratice, atunci când liderul înclină să controleze comportamentul grupului, oferind sugestii şi informaţii, relaţii de neimplicare (laissez-faire), atunci când liderul este pasiv, lasă grupului libertatea totală de decizie, fără să intervină în organizarea activităţilor.

Citește mai mult: CEA MAI PUTERNICĂ FORŢĂ DE INFLUENŢARE ASUPRA COPILULUI ESTE PRIETENUL SAU COLEGUL

Grupul de colegi poate exercita presiuni asupra individului, de natură să încurajeze anumite comportamente şi să descurajeze altele. Unele valori încurajate de grup pot avea un caracter dezirabil, altele pot încuraja violenţa, discriminarea rasială, sexuală sau dezinteresul pentru reuşita şcolară. Atunci când grupul de prieteni are tendinta de a încuraja comportamente indezirabile, profesorul se va strădui să creeze oportunităţi celor asociaţi la acest grup, să cunoască şi să interacţioneze cu elevi care au atitudini mai productive. Pentru a nu mai fi luaţi în derâdere pentru străduinţa lor de a obţine rezultate şcolare bune, uneori se recomandă ca elevii să fie puşi să demonstreze ceea ce au învăţat în cadrul unor întrevederi particulare cu profesorul, şi nu în faţa unor asemenea “prieteni”.

Oportunitatea exersării unor deprinderi sociale, ca de exemplu cele legate de capacitatea de cooperare, ori de însuşirea a diferite strategii de rezolvare a conflictelor, este creată de egalitatea dintre parteneri în cadrul unei relaţii de prietenie. În vreme ce relaţia cu profesorul are un caracter asimetric, în relaţia de prietenie fiecare individ este partener egal.

Copiii fără prieteni se află într-un cerc vicios: neavând prieteni, nu-şi pot dezvolta deprinderile sociale cerute de o asemenea relaţie; neavând deprinderile sociale necesare, nu îşi pot face prieteni etc. Pentru a determina spargerea acestui cerc vicios, profesorii, de obicei, le creează oportunităţi să participe la activităţi de învăţare care presupun cooperare, ajutor reciproc, soluţionarea conflictelor pe cale amiabilă. În situaţiile în care sunt respinşi de către colegi din cauza relaţionării sociale neacceptabile, le oferă consiliere pentru a-şi îmbunătăţi comportamentul în viitor. Feedbackul constructiv oferit de colegi are rolul de a le permite să-şi îmbunătăţească modul de comportare cu viitoarea ocazie.

Citește mai mult: COPIII FĂRĂ PRIETENI