Bază de date online cu resurse pentru dezvoltarea unui management instituțional antreprenorial de calitate în școli defavorizate

             Timpul este mersul înainte continuu și nedefinit al existenței și al evenimentelor care survin într-o succesiune după toate constatările ireversibilă din trecut, prin prezent, spre viitor.

            Timpul este unul din conceptele fundamentale ale fizicii și filosofiei. Este o măsură a duratei evenimentelor și are diferite înțelesuri în funcție de contextul în care este definit. În fizică, timpul este o dimensiune a naturii și poate fi văzută ca o măsură a schimbării. În accepția fizicii clasice, timpul este un continuu.

Educaţia începe imediat după naştere, personalitatea copilului fiind formată în proporţie de 80% la vârsta de 7 ani! Iar învăţământul începe abia după aceea! Fără a mai influenţa prea mult educaţia primită!

Procesul de învăţământ presupune multă instruire. În special una tehnică, teoretică. În care profesorul predă metode teoretice şi repetitive de rezolvare sau utilizare a unor exerciţii, sisteme, maşini, obiecte. Fără vreo legătură cu educaţia! Educaţie pentru viaţa de familie urmăreşte: formarea şi dezvoltarea identităţii psihosexuale a adolescenţilor; însuşirea unor achiziţii psihocomportamentale în scopul realizării unei bune intimităţii în viaţa de familie; conştientizarea rolurilor familiale şi a modalităţilor de exercitare a rolurilor conjugale şi parentale; autocunoaşterea în vederea realizării intercunoaşterii şi intimităţii satisfăcătoare în cuplu; conştientizarea acelor  pattern-uri comportamentale şi emoţionale preluate din familia de origine, care acţionează uneori ca factorii inhibitori în intimitatea cuplului; dezvoltarea resurselor personale şi optimizarea abilităţilor de comunicare în cuplu şi familie; promovarea conceptului de comunicare deschisă, ca antidot pentru rebeliune, teamă, alienare şi greşeli cu consecinţe grave în plan fizic şi emoţional; dobândirea  conceptului satisfacţiei amânate, ca modalitate de construire a unei vieţii stabile, echilibrate şi împlinite; abordarea pozitivă a căsătoriei şi a sexului; strategii de gestionare a conflictelor familiale.

Managementul, administrarea oricărei instituții se face în funcție de câteva criterii sau dimensiuni. În educație, standardele şi criteriile de asigurare a calităţii sunt definite în funcție de următoarele criterii şi domenii:

-          Capacitatea instituţională, care rezultă din organizarea internă, din infrastructura disponibilă, definită prin: structurile instituţionale, administrative şi manageriale; baza materială; resursele umane;

-          Eficacitatea educaţională, care constă în mobilizarea de resurse, cu scopul de a se obţine rezultatele aşteptate ale învăţării, concretizate prinurmătoarele criterii:

o   conţinutul programelor de studiu;

o   rezultatele învăţării;

o   activitatea de cercetare ştiinţifică sau metodică;

o   situația financiară a instituţiei.

-          Managementul calităţii, care se concretizează în:

o   strategii pentru asigurarea calităţii;

o   proceduri privind iniţierea, monitorizarea şi revizuirea periodică a programelor şi activităţilor desfăşurate;

o   proceduri obiective şi transparente de evaluare a rezultatelor  învăţării;

o   proceduri de evaluare periodică a corpului profesoral;

o   accesibilitatea resurselor adecvate învăţării;

o   baza de date actualizată sistematic, referitoare la asigurarea internăa calităţii.

Sistemul de învățământ tradițional s-a lovit în nenumărate rânduri de reproșuri ale familiei, comunității sau diferitelor altor grupuri sociale și profesionale. Aceste reproșuri se legau de standardizarea, uniformizarea educației presupusă de sistematizarea și centralizarea învățământului de stat. Din aceste reproșuri s-au coagulat câteva sisteme alternative de educație. Unele dintre cele mai bine articulate este sistemul proiectat de Maria Montessori (1870-1952).

Medic psihiatru la origine (prima femeie care a obținut titlul de doctor în medicină la Universitatea din Roma), Maria Montessori a fost preocupată de pedagogie și de psihologia copiilor, fiind și întemeietoarea unor case de copii (așa-numitele Case ale copiilor mici), un soi de combinație de cămin și grădiniță.

    Doar un lider slab crede ca el trebuie sa fie centrul universului și că trebuie să se impună printr-o atitudine de superioritate.

Un lider slab va pasa mereu responsabilitatea pe echipă, dar va culege laurii succesului.

Un lider slab e egoist, fricos și iși impune punctul de vedere fără argumente.

Un lider slab va da cu pumnul in masă și nu va purta dezbateri.

De aceea, un lider slab nu va fi niciodata iubit, doar temut de oamenii lui.