John Dewey și întemeierea pedagogică a pragmatismului

John Dewey (1859-1952) a fost unul dintre cei mai remarcabili autori ai sistemului modern de educație. În perioada activității sale profesionale, ideile și programele sale au fost considerate revoluționare, dar ele au fundamentat sistemul de învățământ modern din majoritatea societăților europene și nord-americane.

Pedagogia lui John Dewey se desfășoară între reperele trasate de filosofia pragmatistă, al cărui reprezentant de frunte este, chiar dacă ideile sale au fost ulterior catalogate ca fiind instrumentaliste. Pragmatismul, ca orientare filosofică, caută să împace adevărul cu acțiunea, considerând că numai în procesul acesteia din urmă se poate dezvălui ceea ce se numește îndeobște adevăr. Accentul nu mai cade defel pe speculație sau contemplație, nici pe doctrinele consacrate, ci pe acțiunea de zi cu zi, pe procesele de modelare a lumii și de găsire a soluțiilor la provocările cotidiene. Nu este întâmplător faptul că cei mai importanți filosofi din această școală (Ch. Peirce, W. James) sunt americani, spiritul american fiind recunoscut ca unul practic, angajant și angajat, ancorat în realitate, mai puțin înclinat spre sisteme doctrinare sofisticate.

Citește mai mult: PRAGMATISMUL – CONDIȚIE A EFICIENȚEI MANAGEMENTULUI ȘCOLAR

Procesul educațional formal, sistemul de învățământ din România și din majoritatea societăților este structurat în funcție de etapele de dezvoltare socială, fizică, psihică a copiilor, delimitate conform criteriilor specifice societăților respective. Copilăria are etape generale de definire în societățile europene sau nord-americane, dar în societățile asiatice sau musulmane ea poate cunoaște alte delimitări.

Citește mai mult: ORGANIZAREA PROCESULUI EDUCAȚIONAL ÎN FUNCȚIE DE ETAPELE DE DEZVOLTARE ALE COPILULUI

Deconstruită, refăcută, monoparentală, homoparentală, zdruncinată de precaritatea economică a vremurilor,  de libertatea reproductivă, au determinat, irelevant,  multe voci, să susţină, că familia îşi va  pierde capacitatea  de a transmite valorile pe care le-a întruchipat multă vreme. Familia este în actualitate, mai acut ca niciodată, poate tocmai principiului fondator, a echilibrului dintre unu şi multiplu, de care orice subiect are nevoie în procesul devenirii şi desăvârşirii de sine. În şi prin familie omul se dezvoltă, se modelează creator unul prin celălalt, completându-se prin intercunoaştere  şi fuziune, simultan în plan bio-psiho-social. Familia cu noua sa imagine de unitate adaptabilă, flexibilă şi sensibilă la cerinţele economice şi sociale impuse,  trebuie să beneficieze de libertatea reproductivă de sănătatea reproductivă şi sexuală, de un control sigur şi calificat al fertilităţii, de  dreptul de a avea acea viaţă sexuală pe care şi-a ales-o, ca fiind  definitorii în  modelarea vieţii de cuplu. Este şi mai bine când o componentă medicală a societăţii, Planificarea familială, şi-a asumat responsabilitatea sănătăţii reproducerii şi a produsului de concepţie, determinându-l. 

Conceptul de planificare familială se bazează pe dreptul indivizilor şi a cuplurilor de a-şi controla fertilitatea, de a avea câţi copii doresc, când doresc, fiind în acelaşi timp conştienţi de responsabilitatea pe care o au faţă de comunitatea în care trăiesc, faţă de societate, ca un întreg.

Citește mai mult: CONCEPTUL DE PLANIFICARE FAMILIALĂ

Numărul mare de divorţuri, după o scurtă perioadă de mariaj, al sarcinilor la adolescente, a parentalităţii adolescentine, a avorturilor la adolescente, a bolilor cu transmitere sexuală, abuzurilor sexuale, a violenţei în familie, sunt indicatori ai unei educaţii deficitare, ai unei pregătiri insuficiente a tinerilor pentru o viaţă de familie satisfăcătoare şi stabilă.

Educaţie pentru viaţa de familie urmăreşte: formarea şi dezvoltarea identităţii psihosexuale a adolescenţilor; însuşirea unor achiziţii psihocomportamentale în scopul realizării unei bune intimităţii în viaţa de familie; conştientizarea rolurilor familiale şi a modalităţilor de exercitare a rolurilor conjugale şi parentale; autocunoaşterea în vederea realizării intercunoaşterii şi intimităţii satisfăcătoare în cuplu; conştientizarea acelor  pattern-uri comportamentale şi emoţionale preluate din familia de origine, care acţionează uneori ca factorii inhibitori în intimitatea cuplului; dezvoltarea resurselor personale şi optimizarea abilităţilor de comunicare în cuplu şi familie; promovarea conceptului de comunicare deschisă, ca antidot pentru rebeliune, teamă, alienare şi greşeli cu consecinţe grave în plan fizic şi emoţional; dobândirea  conceptului satisfacţiei amânate, ca modalitate de construire a unei vieţii stabile, echilibrate şi împlinite; abordarea pozitivă a căsătoriei şi a sexului; strategii de gestionare a conflictelor familiale.

Citește mai mult: EDUCAŢIA PENTRU VIAŢA DE FAMILIE