- Sunteți aici:
-
Acasă
- Bază de date online cu bune practici pentru educație incluzivă de calitate
Bază de date online cu bune practici pentru educație incluzivă de calitate
Mai mulți autori, precum Rogers, Dowson și Vismara (2013) au arătat că atunci cand părinții află despre copilul lor că are o dizabilitate, reprezentarea „copilului imaginar” suferă o transformare radicală: discrepanța dintre așteptări și realitate conduc la o reacție de criză tipică, de sentimente de suferință și de pierdere.
Strnadova (2006) denumește momentul în care părinții primesc vestea diagnosticului „criza identității parentale”. Autoarea identifică trei etape prin care trec părinții copiilor cu dizabilități:
a) șoc si negare
b) acceptarea graduală a realității
c) confruntarea cu problema și atitudine realistă
Cercetările au arătat că pentru părinți, creșterea unui copil cu dizabilități - o boală medicală cronică, tulburări senzoriale sau tulburare de dezvoltare - reprezintă un stres major, aceștia având un nivel de stres mai ridicat fată de parinții copiilor care au o dezvoltare normală.
Citește mai mult: STRESUL PARENTAL ÎN FAMILIILE COPIILOR CU NEVOI SPECIALE
Pentru a realiza un sistem educațional cu adevărat inclusiv, este necesară o abordare bazată pe drepturi, care să aibă următoarele dimensiuni interconectate:
- Dreptul la educație - educație acordată tuturor fără discriminare;
- Drepturile în educație - drepturile cursanților trebuie respectate în mediul de învățare și reflectate în curriculum, materiale și metodologii;
- Drepturile prin educație - valorile democratice și respectarea drepturilor omului ar trebui promovate.
Educație Incluzivă în acțiune este un proiect realizat de două instituțiii internaționale importante în domeniul educației inclusive: Agenția Europeană pentru Nevoi Speciale și Educație Inclusivă și UNESCO.
Proiectul se bazează pe cunoștințele și expertizele celor două organizații și a rețelelor lor internaționale. Astfel, implementarea diferitelor activități și dezvoltarea rezultatelor eventualelor proiecte a depins de contribuțiile unui număr de actori cheie în domeniul educației incluzive.
Educaţia incluzivă implică asumarea de noi roluri de către toţi actorii procesului de învăţămînt. Pentru ca şcolile obişnuite să facă faţă provocărilor legate de inserţia copiilor cu CES, personalul didactic trebuie să beneficieze de sprijin în activitatea la clasă.
Comitetul Miniştrilor ţărilor membre ale Consiliului Europei menționa în Recomandarea nr. R(92)6 din 9 aprilie 1992 că „tinerii cu handicap și cei care au dificultăți de învățare trebuie să beneficieze de o acțiune pedagogică concepută sub forma unui sprijin educaţional”.
De asemenea, Regulile Standard privind Egalizarea Şanselor pentru Persoanele cu Handicap (1993) stipulează că, pentru a implementa practici educaționale vizând copiii cu CES, trebuie să se asigure flexibilitatea programei şcolare, formarea continuă a profesorilor și a cadrelor didactice de sprijin.
În condițiile școlii pentru diversitate, cadrul didactic de sprijin reprezintă o persoană cu rol major în optimizarea procesului educațional din clasele unde se derulează învățământul integrat.
Citește mai mult: CADRUL DIDACTIC DE SPRIJIN ÎN REPUBLICA MOLDOVA
Când vorbim despre emoții și sentimente, stilul de comunicare este un aspect cheie. Pentru a se putea dezvolta, elevii trebuie să simtă confortul siguranței și acceptării emoționale.
Didactica emoțiilor este un format educațional de nouă generație, orientat atât pentru promovarea stării de bine în clasă, cât și pentru prevenirea disconfortului la copii și adolescenți, în special la cele caracterizate prin adăugarea patologică. Didactica emoțiilor face parte din practicile de prevenire timpurie și se bazează pe presupunerea științifică care spune că, o bună stăpânire a propriei lumi emoționale constituie un factor de protecție excelent. (Schiralli R., Mariani, U 2006)
Prevenirea părăsirii timpurii a școlii este o prioritate a UE care a ghidat puternic acest proiect în acești ani, încercând întotdeauna să asigure acea perspectivă holistică, care este indispensabilă pentru a obține beneficii pentru elevi.
EUMOSCHOOL – Educația emoțională pentru prevenirea părăsirii timpurii a școlii este un proiect Erasmus+ – KA2: Parteneriat strategic educație școlară.
Bullying-ul este o problemă răspândită în școlile și comunitățile din întreaga lume, iar inițiativele naționale de prevenire și reducere a acesteia au început să apară în țările europene.
Cazurile de bullying sunt în continua creștere, ele necesitând tipuri specific de strategii de prevenire. Fenomenul bullying are nevoie de strategii de intervenție specifice, de politica de tip ”Toleranță zero”. În acest proces, agresorii și victimele se pot angaja în alte manifestări din ce în ce mai violente. Atât în actele violente, cât și în situații de bullying, elevii-victime se tem și refuză să mai vină la școală, suferă în urma unor pedepse fizice dure date în familiile lor.
În 2006, Ministerul Educației finlandez a mandatat un grup de cercetare să dezvolte un program antibullying pentru școli.
Astfel, KiVa este un program de antibullying bazat pe cercetare care a fost dezvoltat la Universitatea din Turku, Finlanda, cu finanțare de la Ministerul Educației și Culturii.