Acțiunea agenților stresori influențează oamenii în mod diferit, în funcție de particularitățile lor, biologice și psihologice. Fiecare dintre noi rezistăm mai mult sau mai puțin la stres: la unele persoane, acţiunea agenților stresori nu reuşeşte să-i influențeze, pe când la altele dimpotrivă, „stresorii” găsesc terenul eficace de influenţă, aceştia din urmă dovedind o anumită uşurinţă de a fi influenţaţi - au o vulnerabilitate crescută la stres.

Dincolo de însuşirile fizice, exterioare, particularitățile interioare, psihice, trăsăturile de personalitate influențează modul în care persoana reacţionează la întâmplările obişnuite sau la evenimentele deosebite.

Atât răspunsurile emoţionale, cât şi strategiile de comportament în diverse contexte situaţionale reprezintă particularităţi determinate de trăsăturile distinctive ale personalităţii.

O trăsătură de personalitate care slăbește rezistenţa individuală la stres sau la acţiunea agenţilor stresori necesită atenție în ceea ce privește gestionarea stresului.

Citește mai mult: PERSONALITATE ȘI STRES

„Cultura este un sistem de credinţe şi cunoştinţe împărtăşite de un grup de oameni incluzând (inconştient) aşteptări legate de gândire, simţire şi acţiune”.

O asemenea accepţie reflectă următoarele prezumţii:

• Înţelegerea este centrată pe ceea ce gândesc şi fac oamenii zi de zi; cultura este numai parţial vizibilă la lumina zilei, multe aspecte fiind ascunse în conştiinţa subiectivă, ele manifestându-se doar în interacţiuni cu comunitatea
• Cultura este un fenomen colectiv care nu este necesar restrâns la etnicitate, minoritate, grup. Dar, culturile regionale sau a grupurilor profesionale pot deveni culturi tipice dacă sunt suficient de cuprinzătoare
• Comunicarea interculturală nu se stabileşte între culturi ci între indivizii care participă la diferite sisteme culturale semnificative

  Citește mai mult: BUNE PRACTICI PRIVIND FORMAREA CADRELOR DIDACTICE PENTRU EDUCAŢIE INTERCULTURALĂ

Programul educaţional individualizat este documentul care identifică nevoile unice ale unui elev cu dizabilităţi. Recomandările programului educaţional individualizat privind sprijinul, serviciile şi programul modificărilor şi adaptărilor vizează direct nevoile unice ale elevului şi participarea lui la curriculum general al şcolii obişnuite.

Programul educaţional individualizat este un document util care ghidează activitatea de învăţare a unui anumit elev şi în acelaşi timp precizează criteriile, procedurile şi instrumentele care măsoară progresul şi realizarea obiectivelor formulate direct pe nevoile unice ale acestui elev.

Îmbunătăţirea rezultatelor la învăţătură ale elevilor este un element esenţial al politicii educaţionale promovate de școala specială.

Există multiple căi şi modalităţi de a învăţa, de a participa la activităţile şcolare, pentru a asimila cunoştinţe şi a forma capacităţi utile integrării în comunitate.

Citește mai mult: Bune practici în educaţie prin programe educaţionale individualizate

Metodele moderne de evaluare coexistă cu cele tradiţionale şi se străduiesc să ia locul celor impuse de nevoile educaţionale ale secolului trecut, în speranţa că, în acest mod, educaţia va reuşi să răspundă cerinţelor societăţii.

Spre deosebire de metodele tradiţionale care realizează evaluarea rezultatelor şcolare obţinute pe un timp limitat şi în legătură cu o arie mai mare sau mai mică de conţinut, dar oricum definită – metodele alternative de evaluare prezintă cel puţin două caracteristici: pe de o parte, realizează evaluarea rezultatelor în strânsă legătură cu instruirea/învăţarea, de multe ori concomitent cu aceasta; pe de altă parte, ele privesc rezultatele şcolare obţinute pe o perioadă mai îndelungată, care vizează formarea unor capacităţi, dobândirea de competenţe şi mai ales schimbări în planul intereselor, atitudinilor, corelate cu activitatea de învăţare.

Metodele complementare de evaluare reprezintă instrumente suplimentare, nestandardizate, de evaluare. Datorită caracterului complementar sau alternativ aceste metode se pot utiliza simultan cu metodele și instrumentele tradiționale sau separat de acestea, în funcție de situația specifică de evaluare.

Metodele şi tehnicile moderne de evaluare (proiectul, portofoliul, hărţile conceptuale, metoda R.A.I., tehnica 3-2-1, jurnalul reflexiv, investigaţia, observaţia sistematică a comportamentului elevilor, autoevaluarea etc.) au multiple valenţe formative care le recomandă ca modalităţi adecvate de optimizare a practicilor evaluative, fiind susceptibile, în primul rând, să faciliteze coparticiparea elevilor la evaluarea propriilor rezultate.

Citește mai mult: PROIECTUL ȘI PORTOFOLIUL – METODE DIDACTICE INTERACTIVE DE EVALUARE A ELEVILOR