Autoritatea naturală a adulților asupra copiilor se manifestă predilect în două medii cu structuri și funcții diferite: familie și școală.

În familie se realizează trecerea de la un comportament normativ la unul normal, prin autoreglare, autonomie morală, interiorizarea imperativelor eticii sociale. Acest proces de reproducere etico-morală şi normativă a societăţii se materializează, la nivelul familiei, prin funcţia etico-juridică, spirjinită pe structura de autoritate familială. În comparaţie cu familia de tip tradiţional, cea modernă a suferit pierderi în ceea ce priveşte exercitarea celor mai multe funcţii familiale, precum cea economică, culturală, de securitate, religioasă etc. Pe lângă acestea, asumarea responsabilităţii juridice colective pentru comportamentul legal sau ilegal al acestora, cu alte cuvinte funcţia etico-juridică a familiei și autoritatea legitimă a părinților au fost, de asemenea, cedate instanţelor extrafamiliale (una dintre cele mai importante fiind școala). Responsabilitatea familială colectivă a fost înlocuită cu responsabilitatea individuală. Familia nu mai răspunde pentru crimele comise de un membru al său, iar recompensele sociale pentru o conduită adecvată revin tot individului, reflectându-se doar indirect asupra familiei. Funcţia de protecţie a familiei, complementară celei de asigurare a unei normativităţi specifice, a fost asumată de stat şi de alte agenţii nefamiliale sau suprafamiliale.

Citește mai mult: RELAȚIILE DINTRE ADULȚI ȘI COPII – ÎNTRE AUTORITATE ȘI ABUZ

            În cadrul experienței didactice pot să apară, în condițiile mobilității sociale extrem de mari, a libertății de circulație și a diversității culturale, situații de contact cultural, instituțional sau educațional cu membri ai unor comunități etnice sau culturale diferite. De aceea, capacitatea de cunoaștere sau de raportare simbolică a cadrelor didactice poate fi cea mai bună cale de a deschide canale de comunicare cu aceștia. Competența simbolică, ridicată în cadrul culturii de apartenență, poate și trebuie să fie înțeleasă în reperele sale generale.

Citește mai mult: COMUNICAREA SIMBOLICĂ ȘI IMPORTANȚA COMPETENȚEI SIMBOLICE ÎN PROCESUL DE INCLUZIUNE

În activitatea didactică, anumite comportamente ale copiilor și tinerilor pot avea explicații mai puțin accesibile în logica strict instituțională a școlii. Mai cu seamă o serie de comportamente de excluziune sau de autoexcluziune – retragere, timiditate sau, dimpotrivă, agresivitate față de ceilalți, neadaptarea la cerințele didactice sau/și la viața de grup școlar, instabilitatea emoțională – pot fi datorate unor forme de abuz care au loc în afara școlii. În anumite cazuri, din păcate, aceste forme de abuz pot fi manifestate chiar în mediul în care copilul/tânărul ar trebui să se bucure de cea mai mare stabilitate și securitate, anume familia. În alte cazuri, grupurile de prieteni sau accidente cu urmări traumatizante pot determina comportamente de autoexcluziune sau de excludere.

Pe lângă forme ilegitime de violență fizică sau psihică, există și posibilitatea abuzului sexual asupra copiilor și tinerilor. Pentru cadrele didactice sau consilierii/psihologii școlari este importantă cunoașterea simptomaticii, dar și a trăsăturilor principale ale fenomenului în vederea recunoașterii și, în măsura posibilităților legale și sociale, stopării lui.

Citește mai mult: FORME DE EXCLUZIUNE: ABUZUL SEXUAL ASUPRA COPILULUI

Acest material se referă noţiunea de devianţă şcolară

Devianţa şcolară este un fenomen actual care se prezintă în forme diferite şi cusemnificaţii diferite celor care îl pun în evidenţă:

  - părinţii elevilor şi, în general, publicul larg îl percepe prin ceea ce are el spectaculos şi tragicatunci când se obiectivează în cazuri de extremă violenţă şcolară;

 - profesorii îl percep ca fiind o situaţie extremă în care autoritatea lor a fost depăşită de un

comportament atipic situat în afara normelor pe care ei le-au instituit;

-elevii percep acest fenomen ca pe o situaţie limită ce explică imposibilitatea realizării uneicomunicări reale cu adulţii (fie ei profesori sau părinţi)

Citește mai mult: Devianţa - tip de conduită care iese din normele admise