- Sunteți aici:
-
Acasă
- Bază de date online cu resurse educaționale pentru susținerea educației incluzive de calitate
Bază de date online cu resurse educaționale pentru susținerea educației incluzive de calitate
Suicidul și tentativa de suicid sunt expresia unor tulburări instinctivo-afective foarte profunde; cele mai multe definiţii îl interpretează ca pe un “act deliberat, voluntar, de autosuprimare a vieţii” (Rădulescu S.). Suicidul este actul autoagresiv prin care o persoană, în mod intenţionat, îşi cauzează moartea. Apărând sporadic la vârsta copilariei, el creşte brusc în adolescenţă.
Agresivitatea poate fi manifestată către sine sau către ceilalţi, în funcţie de personalitatea celui în cauză, semnificaţia culturală a comportamentului în cadrul grupului de apartenenţă, contextele specifice. C. Scripcaru precizează în acest sens că ”excesul de culpabilitate duce la suicid, iar lipsa sentimentului de culpabilitaete duce la crimă” ( Scripcaru C.). Cel care încorporează agresivitatea şi o direcţionează către sine are o istorie personală în care a acumulat sentimente de vinovăţie, ostilitate, furie şi confuzie. Suicidul apare, ca act autoagresiv, atunci când subiectul nu şi-a putut canaliza, din diverse motive, agresivitatea către o altă persoană.
Abuzul reprezintă acea formă de agresivitate care este îndreptată nelegitim asupra unei persoane. Problema legitimității apare acolo unde este necesară o corecție a comportamentului, educarea socială a persoanei/copilului, există autoritatea necesară pentru a exercita această educare și pentru a aplica eventualele corecții sau pedepse, dar agresivitatea nu are rol de a corecta și exercitarea ei nu se face în prezența autorității legitime.
Adesea, aceste manifestări corective și educaționale ale părinților sau educatorilor sunt clasificate drept forme de abuz. Este important de reținut că, în definiția abuzului, elementele lipsei legitimității sau autorității și lipsa finalității pozitive sunt esențiale. Relaţia abuzivă dintre părinte şi copil este particularizată de faptul că ea nu serveşte nevoilor normale de dezvoltare ale copilului, ci satisfacerii egoiste, instinctuale a trebuinţelor adultului (Florian, Pușcaș, 2008).
Citește mai mult: FORME DE EXCLUZIUNE: ABUZUL PSIHOLOGIC ASUPRA COPILULUI
Originea emoțională a limbajelor
Jean-Jacques Rousseau, în Discurs asupra originii şi fundamentalor inegalităţii dintre oameni (1754), spunea „Primul limbaj al omului, limbajul cel mai universal, cel mai energic şi singurul de care a avut nevoie mai înainte de a fi trebuit să convingă nişte oameni adunaţi la un loc este strigătul natural”; limbajul uman, crede Rousseau, îşi are originea în exprimarea sonoră a emoţiilor, rafinată şi la care s-au adăugat apoi gesturi, inflexiuni ale vocii, articulări. În 1967, experimentele psihosociologice (Albert Mehrabian şi colaboratorii săi) a stabilit o anumită proporţie de transmitere a mesajelor în comunicarea directă, faţă în faţă: 55% se transmite prin limbaj corporal, 38 % prin paralimbaj (modul cum vorbim) şi numai 7% prin limbajul verbal. Alte cercetări avansează proporţii diferite: 35% din informaţie se transmite verbal, şi 65% prin limbajul nonverbal (Chelcea, Ivan, Chelcea, 2008, p. 30).
Citește mai mult: Comunicarea emoțională – metodă de incluziune
Fuga de la şcoală este o conduită cu o desfăşurare limitată în timp şi o întâlnim atât în cazul elevilor mai mici (când se datorează mai mult „fobiei şcolare”), cât şi la elevii din clasele mai mari. La elevii mai mari nu poate fi vorba despre o „frică de şcoală” (eventual, doar o frică de examene sau de confruntarea cu anumite situaŃii colective – aşa-numita „fobie socială”), ci de o formă de rezistență față de şcoală, de protest împotriva unor situații considerate de ei ca fiind nedrepte, frustrante.
Aplicarea cu succes a tuturor cunoştinţelor ştiinţifice şi pedagogice ale profesorului este condiţionată de cunoaşterea profundă a fiecărui elev, având în vedere că personalitatea fiecăruia e diferită şi unică. Particularităţile de vârstă nu se prezintă uniform şi identic la toţi copiii de vârste egale, aceştia având trăsături individuale pronunţate care impun luarea unor măsuri educative detaliate.
Citește mai mult: O motivație mai redusă de conformare la normele impuse de autorități