• Sunteți aici:  
  • Acasă
  • Bază de date online cu resurse educaționale pentru susținerea educației incluzive de calitate

Bază de date online cu resurse educaționale pentru susținerea educației incluzive de calitate

Organizaţia Mondială a Sănătăţii (World Health Organization) a dezvoltat un nou concept, Profilul de mediu psihosocial, pentru a ajuta deopotrivă profesorii, elevii şi părinţii în demersul de realizare a unui climat pozitiv în şcoli, ca mijloc de ameliorare a calităţii şcolii şi promovare a bunăstării fizice şi mentale a tinerilor (INSP, 2017).

Îngrijorarea multor cadre didactice atunci când este vorba de școlarizarea copiilor cu dificultăți de adaptare, cu cerințe educaționale speciale sau cu traume este legată, în primul rând, de capacitatea personală de recunoaștere a sindromului de stres posttraumatic, tulburărilor de adaptare sau stresului toxic – și abia apoi de capacitatea de gestionare a problemelor care pot apărea în legătură cu acestea. Cu alte cuvinte, cadrele didactice sunt îngrijorate de faptul că nu pot diagnostica corect, eficient și rapid problemele de adaptare ale elevilor în vederea bunei lor integrări. Această preocupare este o supraîncărcare a sarcinii didactice și a responsabilității profesionale, morale și umane a profesorilor. Câtă vreme nu sunt terapeuți, cadrele didactice nu pot fi responsabile de diagnosticarea problemelor sau traumelor psihice sau fizice ale elevilor. În situația în care comportamentul elevilor este atipic, cadrul didactic nu poate face altceva decât să comunice și să recomande, prin mecanismele de referire specifice, consultarea unui psiholog, medic sau consilier care să poată diagnostica și trata corespunzător problemele identificate (UNHCR, 2019: 3).

Traumele sunt reacţii ale persoanelor care au avut de suferit de pe urma unor factori stresanţi cu efecte puternice, care le depăşesc capacităţile de adaptare. Acești sunt factori stresanți acţionează cu o forță neobişnuită asupra organismului şi psihicului oamenilor. Rezistența/reziliența și reacţiile la factorii traumatici depind de vârstă, nivelul de dezvoltare al persoanei (copilului), de suportul din partea anturajului sau a persoanelor responsabile de copil şi de anturajul în care acţionează aceşti factori (de exemplu, în mediiile periculoase, violente sau în izolare reacţiile devin mai grave).

Moartea sau despărţirea de unele persoane dragi, catastrofele naturale, accidentele, tragediile de pe urma războaielor sau a atacurilor teroriste, agresivitatea și violența ilegitimă sunt factori traumatici care pot avea grave consecinţe asupra persoanelor implicate. Definiţia de mai sus (Roth, Antal, Baciu, 2017) lasă loc interpretărilor contextuale ale traumatismelor. O primejie, un accident poate declanşa spimă, paralizie sau depresie la unele dintre persoanele afectate, dar poate să determine mobilizarea, activizarea altora.

În ceea ce privește incluziunea educațională, ea se bazează pe capacitatea bunei comunicări didactice cu elevi din toate categoriile sociale și culturale.

În psihologie, behaviorismul (un curent psihologic care consideră drept obiect exclusiv al psihologiei comportamentul exterior, și nu mecanismele cerebrale ale conștiinței sau procesele mintale interne) abordează stările psihice „ca pe lucruri”, ignorând subiectivitatea persoanei, fie copil, fie cadru didactic sau părinte. Pe linia deschisă de acest curent se studiază comunicarea în funcție de:

Gândirea concretă este un proces cognitiv care se caracterizează prin descrierea faptelor și a obiectelor tangibile. Este tipul de gândire care este legat de fenomenele lumii reale, adică de obiectele materiale. Ideea concretă ne permite să generăm concepte generale despre anumite fenomene și să le clasificăm într-un mod logic.

În acest domeniu studiile psihologului J. Piaget asupra etapelor de formare a gândirii sunt clasice. În ansamblu, a analizat modul în care se dezvoltă procesele cognitive de la începutul copilăriei până la adolescență.

A.D.H.D-ul este o tulburare neurobiologică şi se datorează probabil unei combinaţii de factori. În prezent nu există dovezi că factorii de mediu cauzează A.D.H.D, şi nici că aceştia ar influenţa gravitatea sau persistenţa simptomelor. Multe studii sugerează că A.D.H.D este ereditar. Acestea susţin moştenirea ereditară de la părinţi biologici în proporţie de 80%. Acest lucru nu este valabil în cazul părinţilor adoptivi.

  1. Actele de indisciplină
  2. Frica învățată și frica înnăscută
  3. FORME GRAVE DE EXCLUZIUNE: INSTITUȚIONALIZAREA COPIILOR
  4. FORME GRAVE DE EXCLUDERE A COPIILOR: MALTRATAREA