In timp ce școala se axează pe acumularea cunoștintelor fundamentale necesare pentru un viitor adult educat, 

coaching-ul se axeaza pe formarea si dezvoltarea abilitatilor de intelegere și management ale vieții insăși.

Prin coaching, copiii au oportunitatea sa deprinda de la varste fragede intelegerea unor aspecte precum:

-              Viata fiecarei persoane cuprinde mai multe arii

-              De ce este important sa avem obiective

-              Cum transformam o dorinta in obiectiv si care este diferenta dintre cele doua

-              Cum ne atingem obictivele

-              De ce resurse interioare avem nevoie pentru a ne atinge obiectivele

-              Ce este succesul si care este definitia adevarata a acestuia

-              Comunicare asertiva

-              Lucrul in echipa

-              Pro si contra - lucrul individual vs lucrul in echipa

-              Etc.

Citește mai mult: Coaching pentru copii - ca să învețe să ofere și să primească

Pentru determinarea rostului sociologic, social și cultural al educației, de prim interes este aflarea a ceea ce este copilăria și copilul. Deși, în mod tradițional, educația este procesul de formare a generațiilor tinere de către cele vârstnice (E. Durkheim), trăsăturile și specificul copilăriei sunt esențiale în deplina înțelegere a responsabilității și finalității acțiunii generațiilor mature.

De vreme ce perspectiva vârstei biologice nu ne apropie de specificul sociologic al copilăriei, iar noțiunea clasei sau categoriei sociale este, în general, rezervată unui anumit specific al activităților adulților, în scopul elucidării întrebării referitoare la specificul copilăriei, suntem datori cu clarificarea noțiunii de vârstă socială. Aceasta se referă la apartenența omului la un grup, o categorie socială în funcție de etapa ciclului de viață pe care o parcurge. Așadar, spre deosebire de vârsta biologică (măsurată în numărul de ani scurși de la naștere), vârsta socială se caracterizează prin rolurile (comportamentele asociate unei poziții) și statusurile (pozițiile sociale pe care le dețin persoanele, cu sistemul de drepturi și îndatoriri asociate acestor poziții) pe care cineva le are de îndeplinit, conform profilului său natural. Astfel, fiecare vârstă are un potențial și anumite roluri de îndeplinit în societate.

Citește mai mult: Copilăria – vârstă biologică și vârstă socială

Copiii sunt principala resursă a unei societăți, iar gestionarea acestei resurse nu privește numai, și nici în primul rând școala, ci, în primul rând, familia și, din momentul apariției statului național – statul însuși.

Familia. Profilul familial în care se nasc copiii este definitoriu pentru tipul de creștere și educație pe care aceștia îl vor primi, ba chiar și pentru speranța lor de viață. Părinții copiilor bucureșteni de la începutul secolului XX erau, în marea lor majoritate, meseriași și meșteșugari (mai mari, meșteri/stăpâni sau mai mărunți – calfe sau ucenici); urma apoi categoria celor cu ocupații mărunte; a celor angajați în servicii (hangii, hotelieri, comercianți, proprietari de birje etc.); a funcționarilor de stat; categorii mult  mai reduse numeric erau cele ale proprietarilor și directorilor, cea a servitorilor de casă (din rândul cărora provenea cel mai mare procent de copii „din flori” – aprox. 50%) sau cea a liber-profesioniștilor (profesori, avocați, medici). Cei mai mulți copii – cam 70% din total – apăreau pe lume, așadar, în familiile celor cu ocupații mărunte, muncitorilor, servitorilor etc. În familiile din categoriile superioare nu se nășteau mai mult de 3% dintre copii, restul (aprox. 27%) fiind reprezentat de cei născuți în categorii medii.

„Motorul demografic” rămâne și în sec. XX satul, în care familia și grupul de vârstă sunt și agenție de protecție a copilului, de îngrijire și asistență medicală, de educație și activitate profesională. Orașul s-a străduit să „corecteze” lipsurile sau neglijențele pe care le-a considerat provenite din practicile tradiționale dar care proveneau, în mare parte, din deteriorarea practicilor tradiționale, din creșterea densității de locuire, degradarea familiei ș.a.

Citește mai mult: Instituții în sprijinul copilului în România: scurtă retrospectivă

Ce ȋnseamnă să fii un profesor bun? Ce calități trebuie să aibă cineva pentru a fi un profesor de calitate?

Augusto Jorge a absolvit cursul post -universitar de Psihologie Socială, este psihiatru și om de știință, fondator al Academiei Inteligenței - institut care promovează calitatea vieții și dezvoltarea inteligenței emoționale, logice și multifocale prin seminarii și cursuri. A scris următoarele cărți: " Inteligența multifocală", " Zece legi pentru a fi fericit", "Revoluționeză - ți calitatea vieții", " Antrenând emoția pentru a fi fericit", " Ești de neȋnlocuit" - aceasta din urmă devenind beste- seller.

Citește mai mult: A fost odată un PROFESOR…