Copiii în România. Starea legală de copil

Definiția copilului în societatea românească pendulează între sursa sa cultural-comunitară și cea societal-legală. Din punct de vedere legal, copilul este „persoana care nu a împlinit vârsta de 18 ani şi nici nu a dobândit capacitatea deplină de exerciţiu, potrivit legii”, conform art.4 din Legea nr. 272 din 21 iunie 2004 republicată, privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului.

Legislația românească urmărește reglementările și definițiile internaționale. Convenția ONU cu privire la drepturile copilului precizează că: „In sensul prezentei conventii, prin copil se înțelege orice ființă umană sub vârsta de 18 ani, exceptând cazurile în care legea aplicabilă copilului stabilește limita majoratului sub aceasta vârstă” (Legea 18/1990).

Citește mai mult: Statutul de copil în societatea românească actuală

Un grup este coeziv în măsură în care membrii grupului simt că sunt parte a grupului, vor să rămână în grup și consideră grupul important pentru ei.

Coeziunea măsoară importanța sau atașamentul membrilor față de grup - gradul în care membrii grupului stabilesc legături unii cu altii și vor să rămână împreună. Pe lângă percepția entității grupului, multe caracteristici care contribuie la crearea unui grup au legătură cu percepția coeziunii grupului. Spre exemplu, studiile arată că membrii unui grup care împărtășesc credinţe și valori similare au înregistrat o coeziune mai mare decât grupurile în care membrii nu aveau valori similare.  Interdependența puternică a grupului - obiectivul de a obține recompense realizând cu succes sarcinile grupului, se corelează cu o coeziune ridicată a grupului. Grupurile care dezvoltă norme puternice în grup și dorința de a menține aceste norme exprimă o mai mare coeziune. Grupurile coezive se comportă mai diferit decât grupurile mai puțin coezive. Pentru unii, coeziunea este asociată cu satisfacția grupului-mai puțină anxietate, mai multă comunicare pozitivă în cadrul grupului, mai puține absente de la întâlniri. Pepitone și Reichling au arătat că membrii grupurilor coezive au fost mai ostili față de cei din exteriorul grupului, în timp ce grupurile mai puțin coezive au arătat mai multă ostilitate în cadrul grupului. Indivizii sunt mai preocupați de rezultatele pozitive și negative ale grupului atunci când grupul este coeziv.

Citește mai mult: UN GRUP ESTE COEZIV ÎN MĂSURĂ ÎN CARE MEMBRII GRUPULUI SIMT CĂ SUNT PARTE A GRUPULUI

Programele educative autentice de rezolvare a conflictelor folosesc principii într-un proces structurat de soluţionare de probleme cum ar fi:

-negociere,

- mediere,

            - luarea deciziilor consensuale

creat pentru a permite participanţilor să manifeste cu succes comportamentele intrinseci ale abilităţilor fundamentale.

Aceste procese se caracterizează printr-o serie de paşi care îi ajută pe disputanţi să îşi identifice propriile nevoi şi interese şi să coopereze pentru a găsi soluţiile de a staisface acele nevoi şi interese. Procesele structurate sprijină şi direcţionează efortul de cooperare, ajutând părţile să se concentreze asupra problemei şi nu asupra persoanei şi să găsească o rezolvare mutuală acceptabilă. Există şase paşi de bază în orice proces de rezolvare a conflictelor:

1. pregătirea cadrului,

2. anticiparea perspectivelor,

3. identificarea intereselor,

4. crearea opţiunilor,

5. evaluarea opţiunilor,

6. generarea unui acord.

Citește mai mult: PROCESELE DE SOLUŢIONARE DE PROBLEME ORIENTATE SPRE VIITOR

Relaţia dintre mass-media şi procesul dezvoltării personalităţii copiilor a stârnit dintotdeauna numeroase controverse, deoarece influenţele exercitate asupra lor prezintă o însemnătate aparte. Dacă adulţii dispun de un fond spiritual relativ cristalizat şi, în consecinţă, sunt capabili să selecteze critic şi să asimileze conţinutul mesajelor mass-media conducându-se după un sistem propriu de valori deja constituit, copii, aflaţi în plin proces de maturizare intelectuală, afectivă, morală şi civică sunt mai uşor de influenţat în sens negativ.

Prin urmare, este necesară o reflectare asupra naturii ambivalente ale efectelor mass-mediei asupra indivizilor în general şi a tinerilor în special, precum şi o evaluare a potenţialului său de a constitui un mijloc eficace de educare şi modelare a generaţiilor tinere.

Citește mai mult: MASS MEDIA ÎN EDUCAŢIE